Nici macar naivii nu-si mai fac sperante. Povestea s-a repetat de prea multe ori si a-nceput sa plictiseasca
Cum sa nu fi vazut filmul? Acelasi scenariu tragi-comic, aceeasi distributie demna de Zmeura de Aur, toate abil mascate de o campanie publicitara agresiva. Atat ca nici macar asta nu-l mai salveaza de momentul penibil in care, in miezul ”actiunii”, naivii care si-au luat bilete arunca pungile cu floricele si pleaca bombanind.
De cativa ani buni incoace, cel putin de cand Steaua pare sa fi intrat pe ultima suta de metri a existentei sale, Becali se bate cu pumnii in piept la oricare final de campionat pe care echipa-l termina in genunchi, promitand cate-n luna si-n stele. Hai ca stiti deja replicile. ”La anul iau un atacant de cinci milioane. Gata, tata, nu mai tine. Zece milioane bag si fac echipa. Sa vedeti voi cum spulbera Steaua tot. Tiki-taka Barcelona!”
De fapt, in pauza dintre sezoane achizitiile sunt facute pe criterii extra-fotbalistice. Jucatorii sa fie ieftini e regula de baza. Daca se poate liberi de contract e perfect. Sa accepte maximum ”zece mii pe luna” si batem palma. Hai ca-s destule retrogradate.
Si-ncepe sezonul. Primul meci, primul pas gresit. Hai ca stiti replica. ”Ce pot sa-i zic io lu Levy?”. Au mai auzit-o la vremea lor si altii. Hagi, Lacatus, Piturca si lista continua. Trec cateva etape, nevinovatii devin tinte vii. Si pleaca. De bunavoie si nesiliti de nimeni. Si tot asa, pana la final, cand iara va sa vie cu slava patronul s-anunte, probabil intr-o conferinta de presa ”la Palat”, ca ”la anu bag bani, iau jucatori, pun antrenor si-l las sa antreneze”.
Hai, nea Gigi, lasa-ne!
Nici macar naivii nu-si mai fac sperante. Povestea s-a repetat de prea multe ori si a-nceput sa plictiseasca
Cum sa nu fi vazut filmul? Acelasi scenariu tragi-comic, aceeasi distributie demna de Zmeura de Aur