Daca raiul e o biblioteca, cum spunea Borges, ei sunt sfintii care hotarasc cine si cum intra pe rafturile lui. Intr-o mare de carti, ei ne spun ce sa citim, ei aleg primii ce se va publica si cum. Pentru editori, lectura e profesie, iar succesul, mai mul
Viata de editor pare un paradis. Editorii merg la targuri de carte, schimba numere de telefon cu scriitorii si agentii lor, au privilegiul de a crea colectii si de a se juca cu numele lor ("Dulapul indragostit", "Rasul lumii"). Si, desi in lumea editoriala "e ca si cum ai fi apicultor si nu iti mai vine sa mananci miere", mai citesc si de placere.
De fapt, lupta e dura. Piata editoriala s-a stabilizat mult, editurile mari au devenit foarte puternice. Pentru ca autorii mari sunt deja "luati", acum lupta (tacuta sau nu) se da pentru cine descopera autori noi sau editii inedite. Astfel, a publica o antologie a implauzibilului, un thriller ovin, prima editie din "Razboi si pace" (cu totul altfel) sau un roman licentios al unui academician francez sunt victorii rare si importante. Si nu de putine ori au de-a face cu avocati sau scriitori indaratnici.
Laura Albulescu a terminat Sociologia, a lucrat la o revista literara, iar in prezent urmeaza un doctorat in literatura si jongleaza cu sase colectii ale editurii Art, unde e redactor-sef. "Am facut de toate, redactare, copyright. Nu mi-am propus, a fost o intamplare, mi s-a oferit un job, mi-a placut si am ramas. Munca editoriala e aproape ca fumatul: chiar daca te lasi, te prinde."
Citeste in medie trei carti pe luna, in timp ce parcurge Bucurestiul in autobuze -
"e modul meu de a supravietui in oras". Ce alege pentru editura? Personal prefera autorii cehi si rusi, evita caramizile (lumea se sperie de ce trece de 400 de pagini), e atenta la editurile straine. "Ma uit cine a mai luat cartea, asa imi dau seama de tipul de scriitura,
