Fratele lui Cseh Denes a preluat ieri trupurile celor trei de la Serviciul de Medicină Legală din Mediaş. A fost jale de nedescris.
Preotul unitarian nu putea concepe viaţa fără soţia lui
Niciunul nu a scos o vorbă. În linişte, dar cu expresiile de pe feţe dărâmate, au luat cele trei sicrie în care se aflau trupurile neînsufleţite ale lui Tamaş şi David, dar şi al lui Cseh Denes şi le-au urcat în maşina de pompe funebre. Copilaşii au fost aşezaţi în sicrie albe, culoare ce semnifică puritate, aşa cum sufletele micuţilor au fost. În jurul uşii de la Serviciul de Medicină legală s-a creat forfotă mare.
Imediat ce sicriele au început, rând pe rând, să fie scoase afară, mai mulţi medieşeni, internaţi în spital s-au apropiat curioşi să vadă. Mulţi dintre ei ştiau prea puţine despre familia preotului, dar chiar şi aşa, cu greu şi-au ptut stăpâni lacrimile. „Ştiam preotul pentru că locuieşte pe aceeaşi stradă cu noi. Îl vedeam uneori. E jale mare, e jalnic ce a putut face, tocmai un preot. Nu pot să îmi imaginez prin ce trece soţia lui acum. E şi bolnavă am auzit. E groaznic! Nici nu mai pot sta în piciooare“, spune Nichi Coloshi, o medieşeancă ce a început să plângă iar vocea îi tremura de emoţie.
Nimeni nu poate înţelege ce a fost în mintea şi în sufletul preotului atunci când şi-a ucis copii de 5 şi 7 ani, într-o manieră atât de crudă. „Eu nu înţeleg cum a fost capabil un om atât de calm, sociabil şi bun sfătuitor şi împăciuitor cu toată lumea, să comită o asemenea grozăvie. Ştiu că era bolnav, îl lăsase nervii de când soţia lui era bolnavă, dar nu pricep de ce i-au dat drumul de la spitalul de psihiatrie atunci. Bolnav fiind, trebuia să fie tratat, nu externat. E cumplit ce a făcut, nu am cuvinte“, spune Iosif Erşek, enoriaş al Bisericii Unitariene. Apropiaţi ai familiei susţin că preoteasa refuză să îşi mai ia tratamentul pentru cancerul pancrea