Pana nu de mult, autorii isi creau o bibliografie cu sudoarea fruntii, in ziua de azi cateva apasari pe butoane ne rezolva problemele, inclusiv pe cele meschine, cum ar fi stabilirea unei riguroase ordini alfabetice a titlurilor si autorilor, dar si unele mai subtile, legate de relevanta.
Nu stiti cine a fost Guillen Peraza, unul dintre cuceritorii Canarelor, intrat in nemurire prin poemul anonim apartinand, poate, tatalui sau? Va veti lamuri imediat, primind chiar si analiza poemului ("Endechas", adica lamentatii), variante ale acestuia in diverse antologii si multe, foarte multe altele. Asta dupa ce l-ati cautat prin mijloace conventionale vreme de, sa spunem, patru decenii, ca mine.
Ati vazut cumva, candva, o carte pe care nu ati mai putut-o regasi nicicand, un dictionar etimologic exotic, o editie publicata de editura lui Apollinaire in anii â20, un catalog de obiecte imaginare, o pagina dintr-un poem scris de autor necunoscut de care nu ati mai dat nicidecum? Sansele de a-l gasi astazi sunt infinit mai mari. Si, credeti-ma, stiu despre ce este vorba: acum trei zile l-am regasit pe Dan Propper, poet "beat" intalnit pe la sfarsitul anilor â50 si de atunci disparut fara urma.
Perfect, sa profitam de progres, sa ne bucuram de roadele lui. Un "motor de cautare" nu poate hotari in locul meu daca un subiect merita sau nu sa fie atacat, utilizat, exploatat. Cateva lucruri sigure, m-am saturat de Dan Brown si de succesele sale exagerate, as prefera sa il mai lasam in pace pe marele Leonardo da Vinci si daca tot ne ocupam de tot felul de teorii dubioase, macar sa le impingem in fata pe cele ceva mai de bun gust, iata, Umberto Eco mai vorbeste si el in dodii (vezi "Pendulul lui Foucault"), dar o face cu mult mai mult farmec. E doar un exemplu.
Leonardo nu mai are nevoie de publicitate, spre deosebire de actualul meu erou cultural, Athanasius Kir