Reorganizarea administrativă a României se va face. Din discuţiile reflectate de presă în ultima vreme, dacă lăsăm la o parte deformările pamfletare şi stereotipurile, reies atât o voinţă politică pentru îndeplinirea acestui act de normalitate, cât şi dorinţa populaţiei în acelaşi sens.

Convingerea mea este că, fie prin referendum, fie printr-o cale parlamentară sau alta, vom ajunge la sistemul modern, de multă vreme necesar, al reîmpărţirii teritoriale a ţării în cele opt regiuni mari cunoscute azi de toată lumea. În acest sens, nu pot decât să salut prezenţa partidelor din opoziţie la Cotroceni pentru discutarea acestei probleme. E o dovadă de maturitate politică. Se pare că până la urmă şi PNL, şi PSD încep să înţeleagă că interesul naţional nu trece nici prin ură, nici prin demonizare. Că pentru realizarea sa trebuie respectate instituţiile politice ale ţării: preşedintele, primul-ministru, şefii de partide, chiar dacă ele sunt de cealaltă parte a baricadei. Opoziţia, absolut necesară în procesul guvernării democratice, nu este adversara puterii decât în plan politic. În privinţa interesului naţional puterea şi opoziţia trebuie să fie aliate. Dezbaterea de idei în jurul restructurării teritoriale şi administrative a României, care a frânt simetria Putere-Opoziţie (atât de stereotipă în ultimul timp) e primul semn, timid încă, al acestui adevăr.

Într-adevăr, puterea nu mai este un bloc, o maşină de votare. UDMR, actor principal şi esenţial în această dezbatere, şi-a arătat limpede o poziţie proprie, diferită de cea a PDL. De fapt, motivul principal pentru care reîmpărţitrea nu s-a făcut când trebuia să se facă, acum zece ani cel puţin, a fost teama de tendinţele separatiste ale maghiarilor din Ardeal. Guvernele precedente nu şi-au asumat acest risc, care rămâne un risc şi azi, după cum o arată voci din rândul politicienilor maghiari, care s