Săptămîna trecută, într-o îmbietoare ambianţă, a avut loc, la Sighişoara, lansarea romanuluiParcurs de Mariana Gorczyca, apărut la Editura Eikon. Lansarea a avut loc în aer liber, la baza Turnului cu Ceas din Sighişoara – cel mai cunoscut şi mai vizitat loc istoric al Sighişoarei. Deşi au fost aduse şi scaune, mulţi cititori au rămas în picioare urmărind lansarea. Mariana Gorczyca este la al treilea roman, după Cheful nu se organizează, vine de la sine (Polirom, 2005) şi Cadenţă pentru marş erotic (Limes, 2010). Aparent, romanul este povestea unei partide de golf, desfăşurate la cel mai important turneu din lume, cel de la Augusta, Statele Unite. Parcurs este însă o scufundare în biografiile eroilor, o construcţie multietajată despre migraţie, istorie şi prietenie, despre cum poţi să-ţi împlineşti destinul, chiar dacă vii dintr-o ţară care se numeşte România. Este un roman care lasă în urmă mizerabilismul românesc, mohoreala acestei părţi de lume, înlocuind bocetul şi văicăreala atît de prezente în lumea românească cu alternativa unui „parcurs“ curajos, prin care poţi să descoperi formule de regenerare umană. După lansare, a doua zi, am dialogat cu Mariana Gorczyca într-un alt loc îmbietor, intitulat „Dracula“, la cîţiva kilometri de Sighişoara, loc în care – în pofida numelui – se află o bibliotecă liniştită şi primitoare, iar Dracula nu era prin preajmă (cel puţin nu la ora la care am făcut interviul). În nota biografică din volumul Parcurs, scrie despre Mariana Gorczyca: „scriitor, jurnalist, profesor, călător“. De ce aţi dorit să apară şi acest cuvînt, „călător“? Acest cuvînt, călător, mă defineşte. Pentru mine, a călători este o bucurie maximă. În funcţie de subiectele cărţilor pe care le scriu, călătoresc. Sînt un călător de vocaţie, cu teme făcute înainte, cu note scrise „la faţa locului“. Cînd faci ceva e bine să faci aşa cum trebuie. Dacă mă străduies