Cat sange rece trebuie sa ai ca sa declari ca „pe Ion Iliescu mi l-as fi dorit ca vecin?". Iata ca Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen il are, si isi sustine afirmatia public, la cenaclul Agero de la Stuttgart din 3 decembrie. „Un om placut, rabdator, rezistent la discutii, d-l Iliescu si bea numai Cico", completeaza el.
Un nostalgic sau doi din sala s-au alaturat amintirilor rozalii despre bonomia fostului presedinte. Altii au sarit „dar cum a fost cu minerii?"
Aici, raspunsul profesorului, autor al catorva carti de istoria Romaniei, a fost evaziv. Ca in particular tovarasul Iliescu a fost un om placut, o pot spune doar apropiatii sai.
„Mai Animalule" din presa poate doar sa constate ca buretele de pe tabla din Bremen a sters dintr-o miscare mortii Revolutiei, capetele sparte sub ciomage de mineri, sperantele frante in Piata Universitatii, un deceniu de glasnost romanesc fatal pentru sincronizarea tarii la pulsul european.
La ora de istorie a Romaniei, am mai aflat ca dizidentii romani in frunte cu Doina Cornea au fost produse din retorta CIA pentru scenariul Revolutiei de la 89, iar ex-presedintele a avut, tot la comanda serviciilor secrete occidentale,„misiunea istorica de a prinde haosul revolutionar". Asa va fi fost, noi astia care am iesit pe strada la 22 decembrie si o vreme dupa,
am fost prea marunti pentru superproductia internationala servita la televizor. Noi am crezut. Si poate ca mai credem inca,
in ora adevarului despre mortii de la Timisoara si Bucuresti.
Dar nu despre asta a fost in primul rand vorba la cenaclul tematic de sambata. Scriitoarea Simona Caratus spune: „Am iesit din sala cu senzatia ca, daca pana in acel moment am stiut putina istorie, din acel moment am stiut si mai putina. Faptele istorice sunt mai interpretabile decat mi-am imaginat.
@N
