Deşi oamenii vor avea nevoie întotdeauna de ei, geamgii se văd nevoiţi să se reprofileze pentru a nu se îngropa în datorii.
Geamgii din Târgovişte sunt căutaţi de oameni din tot judeţul. Însă, câştigurile abia acoperă cheltuielile, iar singura satisfacţie a meşterilor este munca făcută din pasiune.
Satisfacţia muncii făcute din plăcere nu acoperă datoriile
„Asta este o meserie moştenită din tată în fiu. Trebuie să ai înclinaţie pentru aşa ceva, răbdare, fineţe şi curaj. După Revoluţie n-a mai vrut nimeni să înveţe, aşa că mi-am luat copii pe lângă mine. Eu o practic de 42 de ani. Am calificat tineri timp de 18 ani, dar s-au lăsat de meserie, ca să câştige mai mulţi bani.”, povesteşte Nicolae Pirneci. Familia sa deţine un atelier de geamuri din 1982. Băieţii lui, Nicolae Stelian şi pe Gheorghe, se ocupă acum de magazin. La început, îşi aminteşte Nicolae, situaţia era alta: „înainte mergea foarte bine. Nu făceam faţă comenzilor. Şi eram 12 unităţi în oraş. Cu meseria asta am crescut patru copii. Dar acum cheltuielile sunt prea mari şi cred că o să ne reprofilăm. Noi plătim impozit pentru magazin de 40 de milioane pe an, în condiţiile în care sunt luni în care nici nu scoatem profit. E greu. Ca să supravieţuim, trebuie să ne limităm la orice”.
Geamurile normale îşi fac loc printre termopane
La geamgii din Târgovişte a apelat şi Emilian Tîlvan, din Pucioasa. „La noi în oraş nu există atelier de geamuri. Am venit cu autobuzul pentru un geam la un blat de masă rotundă. Am dat 40 de lei şi am rezolvat”, ne-a spus bărbatul mulţumit. Atelierul din Târgovişte oferă geamuri, oglinzi, dar şi servicii precum şlefuire, tăiere, montare de geamuri, încadrări rame, găurire şi gravare sticlă, decupaje pentru centrale termice. „N-a plecat omul nerezolvat de la noi”, spune mândru Nea Nicu, după cum e cunoscut în oraş. Din păcate, peste câtiva ani, oame
