Complexul clinicilor universitare din Cluj a început să fie construit la sfârşitul secolului al XIX-lea, în urma încheierii unui parteneriat între Spitalul Naţional Carolina (numit după cea care a donat suma necesară construcţiei) şi Facultatea de Medicină a Universităţii „Ferencz Jozsef“, sub autoritatea Ministerului Învăţământului şi Cultelor de la Budapesta. Studentul la medicină Ionuţ Isaia Jeican, de la UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca, ne prezintă desfăşurarea celei mai recente întruniri a Atelierului de Filosofie şi Antropologie Medicală ce a avut ca temă arhitectura clinicilor medicale universitare din Cluj.

„Nu putem trăi într-un spaţiu a cărui istorie nu o cunoaştem“ au fost cuvintele dlui conf. dr. arh. Gheorghe Vais în deschiderea conferinţei „Arhitectura clinicilor universitare din Cluj: 1886–1903 – Spaţiul spitalicesc în concepţia arhitecţilor timpului“, susţinute în cadrul unei şedinţe a Atelierului de Filosofie şi Antropologie Medicală, la 21 martie a.c., la Clinica Medicală II. Întreaga conferinţă a fost o plimbare „cu maşina timpului“ prin Cluj, înaintea şi în timpul construirii clinicilor, participanţii făcând o scurtă „vizită“ prin cabinetele şi saloanele multor clinici.

Bogaţii plăteau spitalizarea săracilor

Până în sec. al XIX-lea, majoritatea unităţilor sanitare erau reprezentate de spitale militare şi tabere pentru contagioşi (ciumaţi, leproşi etc.). Printr-un decret imperial din 1820, Francisc I al Austriei stipula misiunea spitalelor: „să trateze bolnavii săraci şi să servească scopurilor didactice medicale“. Astfel, la spitalul de stat erau trataţi gratuit doar bolnavii săraci, un pacient înstărit plătind costurile de spitalizare pentru trei bolnavi nevoiaşi. În 1848, în Transilvania erau patru spitale (la Cluj, Tg. Mureş, Sibiu şi Braşov), numărul total de paturi însumând 86. Complexul clinicilor universi