Nenorocirea e că Traian Băsescu şi artileria sa de propagandă şi agitaţie au impus dictatorial un climat în care nu se putea afirma nici o obiecţie la adresa votului uninominal.
Românii au memoria scurtă. Uită nu de la un an la altul, de la o lună la alta, ci de la o zi la alta. Pe acest nărav şi-au întemeiat şi îşi întemeiază toţi şmecherii crasa tragere pe sfoară a poporului român pentru a-l călări fără grija că vor fi aruncaţi din şa de o tresărire de revoltă. Îşi mai aminteşte cineva isteria votului uninominal din 2007?
Dar, mai ales, îşi aminteşte cineva că această isterie a fost stârnită şi întreţinută de Traian Băsescu?
De la ţâfnoasa declaraţie din Parlament până la inutilul Referendum din noiembrie 2007, preşedintele României nu şi-a precupeţit nici un efort pentru a ne încredinţa că votul uninominal e o soluţie miraculoasă la toate problemele paşnicilor trăitori ai acestor meleaguri, de la salariul mizer până la blocajul din traficul bucureştean.
Că Traian Băsescu şi partidul său muţunache, poreclit şi prezidenţial, beneficiind de o ceată de scribi fără scrupule când vine vorba despre parale, s-au opintit să-i convingă pe români de idealitatea votului uninominal n-ar fi cine ştie ce nenorocire.
În definitiv, admiţând că ei credeau asta (deşi, după cum se vede acum, nu credeau!), aveau dreptul să se agite cât voiau.
Nenorocirea e că Traian Băsescu şi artileria sa de propagandă şi agitaţie au impus dictatorial un climat în care nu se putea afirma nici o obiecţie la adresa votului uninominal. Ca urmare a acestei realităţi, chiar şi în campania pentru referendum, cu excepţia PRM, nici un partid n-a avut curajul să-şi exprime la televiziune împotrivirea faţă de votul uninominal.
Cei de la TVR, de exemplu, obligaţi de statutul instituţiei de a organiza confruntări p
