Regizoarei Sanda Manu - eminent pedagog al artei teatrale - i-a fost acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică. La acest eveniment au curs cele mai frumoase, cele mai curate şi nobile cuvinte care pot fi rostite despre un profesor.
"Nimic nu se întoarce înapoi atât de puternic şi atât de adevărat ca dragostea unui copil pentru profesorul lui", aşa îşi încheia cuvântul Sanda Manu după ceremonialul de acordare a acestui titlu onorific. Şi-a mărturisit dragostea faţă de foştii studenţi şi actualii studenţi, faţă de profesie. I-au fost mărturisite recunoştinţa, prietenia, iubirea. De 53 de ani face două meserii - cea de regizor şi cea de pedagog la Facultatea de Teatru.
În sala "Ileana Berlogea" a UNATC a venit foarte multă lume - de la actorul-titan Radu Beligan la studenţi ai anului I, nelipsind Victor Rebengiuc, Ion Caramitru, Ilinca Tomoroveanu, Coca Bloos, George Mihăiţă, Mihai Constantin, Oana Pellea sau colegul de grupă - reputatul regizor Valeriu Moisescu.
"Mă înclin şi mulţumesc. Sunt fericită azi, acum, aici. Mulţumesc şcolii mele. Am petrecut aici cele mai multe ore din viaţa mea", spunea în aplauzele sălii Sanda Manu.
Despre sine, ea mărturiseşte într-o notă serioasă şi totodată veselă că este un om care a muncit grozav de mult, dar i-a trecut, că întotdeauna viaţa i-a fost echilibrată cu munca pedagogică de la şcoală, că este foarte norocoasă, că este crescută nemţeşte, că a avut un tată artist - actorul Ion Manu, că a avut un soţ foarte bun, ceea ce contează foarte tare în viaţa personală - actorul Ştefan Tapalagă, că are o fată care este, precum menţionează, "mai deşteaptă decât am fost eu şi mai frumoasă decât n-am fost eu".
Cum a trăit Sanda Manu? Răspunsul îl dă tot ea: "Am trăit o viaţă extrem de normală, fiind fata unui mare actor.
