Medodele de fraudare a alegerilor se împart în două categorii mari: 1) cele în care acţionează atât membrii ai comisiilor secţiilor de vot sau militanţi ai forţelor politice, cât şi cetăţenii, care primesc un beneficiu material şi 2) cele în care frauda este comisă doar de reprezentanţii partidelor.

Cele mai cunoscute metode de fraudare a votului sunt “turismul electoral“, “suveica” sau “foto”. “Turismul electoral” reprezintă transportarea şi plata unor cetăţeni pentru a vota în alte localităţi decât cele de reşedinţă (pe listele suplimentare). Metoda este folosită cu predominanţă la alegeri europarlamentare, prezidenţiale, unde circrumscripţia este naţională, iar votul într-o anumită secţie nu este condiţionat de domiciliul pe raza secţiei de vot. Unele transporturi se organizează chiar în mai multe localităţi. Într-o anumită proporţie, turismul electoral este folosit şi la locale şi la parlamentare, uneori în combinaţie cu o procedură demarată anterior, cu complicitatea autorităţilor, de realizare a cărţilor de identitate pentru o anumită localitate cu câteva zile înainte.

Metoda “Foto” este fotografierea cu telefonul a buletinului ştampilat “cum trebuie” ca dovadă pentru primirea unei sume de bani.

“Suveica”. Cel puţin un buletin este marcat anterior votării, cu stampila de control şi cu ştampila “Votat” pe un anumit partid sau candidat. Alegătorul, parte a fraudei, primeşte un buletin de vot normal când vine în secţia de votare, dar îl introduce în urnă cu cel ştampilat deja, îşi însuşeşte buletinul alb pe care îl înmânează altui alegător afară. Acesta urmează aceeaşi schemă, astfel încât fiecare alegător scoate ilegal din secţie câte un buletin.

Metoda „Căpşunarilor”. În prealabil se fac cercetari și se fac „liste”cu persoanele plecate la muncă în străinătate și care nu vor fi în localitatea de domiciliu în ziua votului. Ulterior, divers