PETRONIU (TITUS PETRONIUS NIGER)

Satyricon

Editie noua revizuita.

Traducere, postfata si note de Eugen Cizek, Editura Paideia, „Colectia cartilor de seama“, Bucuresti, 2003, 180 p.

Paralel cu aventurile eroilor, Petronius ofera, spre deliciul specialistilor, o neasemuita incursiune, la fel de palpitanta, in interiorul limbii pe care o foloseste: inepuizabila latina a imperiului. A traduce romanul lui Petronius inseamna, pentru o limba moderna, obligatoriu a-l transpune. Adica a transfera aventura petroniana a limbii latine, aflate in stadiul ei imperial si precrestin, in aventura limbii-tinta. In cazul nostru, inseamna a face sa intre romana de azi pe un teritoriu de mentalitate si civilizatie de care o despart milenii.

Cum procedeaza Eugen Cizek, autorul talmacirii petroniene de fata?*

Pornind de la propria observatie mai veche (formulata in varianta din 1995), care statua reale analogii si congruente intre Satyricon si structura imaginara a operelor celor doi Caragiale (Ion Luca si Mateiu) si a celei a lui Nicolae Filimon, profesorul Cizek si-a centrat intregul efort actual de recuperare a romanului petronian pe exploatarea, cit mai fructuoasa, a resurselor de limbaj. Talmacind in romaneste aventurile, exterioare si interioare, ale personajelor, Eugen Cizek s-a angajat, la rindul lui, intr-o noua aventura (desigur, necunoscuta cititorilor in stadiul ei de laborator de creatie), ajunsa ca atare in finalul traducerii oferite astazi.

Aventura limbajului, cum ne atrage atentia autorul traducerii inca din prima pagina ce o premerge, a insemnat o anumita optiune la nivelul lexicului, al contactului primar, cel mai direct, cu textul. Un roman al conditiei etern umane trebuie sa fie perceput ca atare de catre cititorii romani ai unui nou secol si mileniu. Ei sint receptivi atit fata de traditia vocabularului nostru li