Povestea emoţionantă a unui suvenir special purtînd marca "Mopsului". Mărturisirea unei românce, acum medic la Londra, a cărei copilărie s-a confundat cu admiraţia supremă pentru idolul său
A fost mai întîi un comentariu pe forumul GSP. A urmat apoi o epistolă electronică emoţionantă venită din partea unei românce de 48 de ani, medic la Londra din 2003, declarată pe veşnicie o admiratoare a lui Dumitrache, fotbalistul care i-a marcat copilăria petrecută în Ardeal. O poveste spusă admirabil! Savuraţi-o, fiindcă ea explică nemurirea "Mopsului"!
"Mă numesc Erna Maura Herteliu şi m-a bucurat faptul că veţi lansa un DVD comemorativ Dumitrache. M-am simţit din nou privilegiată ca în copilărie, cînd am pornit la finalul unui meci contra puhoiului de suporteri mureşeni ce se revarsă pe porţile stadionului ca să obţin primul meu autograf de la Dumitrache.
Tata venise cu alte treburi în duminica aceea din anii '70 de la Bistriţa la Tîrgu Mureş, iar eu l-am însoţit cu gînduri clandestine de a ajunge la meciul A.S.A. -Dinamo. Nu am ajuns decît după meci şi l-am lăsat pe tata în maşină, pentru că nu avea unde parca, şi am dispărut printre oameni într-o direcţie ştiută numai de imaginaţia mea de copil nebun după fotbal.
"ERAM CA O NAUFRAGIATĂ"
Dinamo pierduse cu 2-1 şi cînd toţi suporterii locali ieşeau în delir, eu, o fetiţă mărunţică, intram! Mulţimea mă izbea încoace şi încolo, eram ca naufragiată într-o mare fierbinte cu rafale înţepătoare de miros de transpiraţie, bere şi usturoi, busola mea din creier se înţepenise pe CONTRA şi mă luptam ca Făt-Frumos cu balaurul în direcţia aceea foarte exactă!
M-a pescuit nu ştiu cine şi m-a întrebat cine sînt şi cum m-am pierdut. Eu? Să mă pierd?! Cum adică? E adevărat că nu prea ştiam cine sînt, dar ştiam exact ce voiam: autograf de la Dumitrache! M-a dus de mînuţă direc
