Desigur, nu doar Doina Cornea are curajul să sesizeze public pericolul dictaturii. Sunt şi alţii care au realizat cine este Traian Băsescu. Unii au avut ghinionul să-l cunoască de aproape. Sunt criticii cei mai avizaţi. Din ce in ce mai mulţi insă işi tocesc curajul şi consimt să tacă. Este momentul in care, din ce in ce mai limpede, se aude vocea Doinei Cornea. Inseamnă că pericolul este real. Doina Cornea cară in spate o biografie care o legitimează. Vom intra din nou intr-un coşmar? Nu demult am sărbătorit pe străzi, imbrăcaţi elegant, intrarea noastră in clubul select al Uniunii Europene. Bucuria a durat o zi.
N-am avut prilejul s-o văd de aproape pe doamna Doina Cornea. Ii ştiam, ca atăţia alţii, vocea de la Europa Liberă şi textele de un curaj sinucigaş pe care le difuza in neant. Neantul acela era populat şi cu urechile noastre clăpăuge, infricoşate, păndind cu incordare fiecare sunet. Apoi am văzut-o la televizor in forfota nebună din finalul lui decembrie â89. O femeie pirpirie din care ieşea o vocea subţire, uşor găjăită, - aţă in pericol de a se rupe in orice moment. Luptătoarea de la Cluj, unul dintre puţinii anticomunişti pursănge din Romănia (după Revoluţie au apărut cu nemiluita, ca ciupercile după ploaie), se prezenta lumii nu ca un trunchi viguros de stejar, ci ca o trestie firavă. Destui au desenat-o caricatural, transferănd peste graniţa lui â89 o ură viscerală. Ciomăgită in beciurile Securităţii, torturată psihic pentru cele treizeci şi ceva de scrisori trimise intre â80 şi â89 lumii libere, păndită din pereţi şi tavane, din duşumele şi din cer, Doina Cornea a rezistat şi a ieşit, iată, invingătoare. "Minerii" lumii noi au menţinut-o ca ţintă şi adversar care trebuie nimicit. Vocea ei, printre atăţia gălăgioşi ai postrevoluţiei, s-a făcut doar atunci cănd a fost nevoie auzită. Lungi perioade a tăcut. M-am intrebat dacă nu