Descoperirile arheologice atesta ca pietrele, pretioase sau nu, au fost intrebuintate ca bijuterii inca din timpuri stravechi. In antichitate, pietrele pretioase ori semipretioase erau folosite ca podoabe laolalta cu aurul si argintul ori cu alte materiale. Inca de atunci diamantul era o foarte apreciata piatra pretioasa. Pe langa diamant, mai erau cunoscute si intrebuintate ca bijuterii safirul, smaraldul, rubinul si berilul ori chihlimbarul.
Nestematele, zise si pietre scumpe sau pietre pretioase sunt minerale care, din punct de vedere estetic, arata foarte frumos, fiind de obicei intrebuintate ca pietre in bijuterii, ori, mai pe romaneste in odoare sau in giuvaieruri. Dupa calitatile estetice, specialistii le impart in pietre pretioase si pietre semipretioase. In afara de originea minerala ori anorganica, mai pot fi si de origine organica, adica fosile, precum chihlimbarul, margaritarele sau perlele si coralii. stiinta care se ocupa cu studiul pietrelor pretioase si semipretioase este gemologia.
Pietre miraculoase
Din "Dictionarul diabolic" al lui Jacques Collin de Plancy, aparut in 1992-1996, in trei volume, la Casa de Editura si de Presa "Viata romaneasca", in traducerea Rodicai Rotaru, aflam si de "GEDI - Piatra miraculoasa care, in credinta getilor, avea puterea sa schimbe aerul, sa starneasca vanturi, ploi si furtuni, atunci cand este pusa in apa. Nu se mai cunoaste infatisarea acestei pietre."
Inca nu putem sti daca aceasta piatra miraculoasa exista in realitate sau doar in imaginatia stramosilor nostri. Mai sunt asemenea pietre in mitofolclorul romanesc. Una dintre ele este Margeaua serpilor sau Margeaua Balaurului. Astfel, se spune ca intr-o anumita zi de primavara, se aduna la un loc o droaie de serpi, veniti de departe, si mai mari si mai tineri si mai batrani. Acel loc este in munti, printre pietre si stanci,
