In numarul 760 din 22 martie 2005 al Adevarului literar si artistic, tinarul poet Claudiu Komartin schiteaza o Introducere la generatia literara 2000. Este al doilea „manifest“ critic al asa-numitei „generatii 2000“, dupa cel tipologic, umoral ca de obicei, semnat de Marius Ianus in revista Vatra, in urma cu trei ani (caruia i-am raspuns la vremea respectiva). Criticul inceputului de secol XXI nu mai nutreste nostalgii paternaliste. Faptul ca un poet scrie un text aflat la jumatatea drumului dintre istorie literara, teorie literara si manifest pentru a sigila actul de nastere al comunitatii literare de la care se revendica spune multe despre raportul actual al criticului cu ideea de grup literar. Pe de alta parte, pentru a impune o identitate colectiva – artistica – este nevoie de o mina care sa poata schita, din materialul avut la dispozitie, un „tablou“, sa organizeze o suma de elemente intr-o coerenta. Claudiu Komartin isi asuma riscul.
Aminteste sintagma „generatie biologica“ a lui Thibaudet si felul in care a fost ea asimilata de critica romaneasca, de generatiile literare postbelice – ’60 si ’80 –, pentru a ajunge la criteriile identificarii unei generatii: „Pentru a afirma existenta unei generatii, este evident ca ea trebuie sa se faca simtita printr-o prezenta reala, puternica si, la inceput, contestatara fata de generatia parintilor [...]“ (s. a.). In primul rind, argumentul este preluat dintr-un text al criticului Daniel Cristea-Enache din revista Euphorion. N-ar fi stricat insa ca poetul sa incerce sa precizeze decupajul prezentei cu pricina, iar apoi sa zaboveasca in a-i demonstra pregnanta. El, insa, trecind repede la inventarierea elementelor definitorii ale generatiei douamiiste, o presupune. Pentru ca nu ni se confirma (sociologic sau estetic) nici o prezenta literara sau, mai mult, culturala ca fiind cea a generatiei 2000. Dimpotriva, in
