Am retrăit de curând, până să-ncea­pă agentul termic să gâlgâie prin calorifere, senzaţia biciuitoare pe care-o aveam la ridicarea din pat pentru a pleca la şcoală în vremurile predecembriste, în care agentul în­gheţa pe ţeavă, iar noi în case.

Din toamnă, când soarele stră­lucea din ce în ce mai palid, iar frigul începea să ne înghesuie, deoarece căldura lipsea cu desăvârşire din ca­lo­rifere, rămânând doar cea în­ma­gazinată peste vară prin pereţi, dar mai ales în suflete, deja nu-mi mai ve­nea să cobor din pat să plec la şcoală. Când scoteam nasul din plapumă şi simţeam cum aerul rece îmi atacă vi­rulent sinusurile, mă cul­cuşeam speriată înapoi, spu­nân­du-mi că nimic nu mă poate face să ies din cuibul pe care mă chinuisem să-l încălzesc toată noaptea - pentru că cel puţin jumă­tate din ea o petreceam dârdâind.

Trăgeau ai mei de mine din răsputeri, ba cu frumosul, ba recurgând la ameninţări, până ajungeam şi eu să conştientizez că, la un moment dat, tot va trebui să mă ridic din pat, chiar dacă era mult mai îmbietor gândul să-mi trag nişte cărţi sub plapumă şi să nu mai ies de-acolo până la vară. Era groaz­nic de frig. Deşi eram înhăi­mu­rată cu pijamale groase, vătuite, bluză de piele şi şosete flauşate în picioare, numai gândul mersului la baie pentru toaleta de dimineaţă îmi dădea fiori reci pe şira spinării. Pe undeva, poate că era mai bine că nu curgea nici la robinet apă caldă. Apa rece te mai călea şi ea un pic..., dar se poate spune şi că te amorţea de-a binelea.

După aceea nu mai pridideam cu trasul hainelor pe mine - câte reu­şeam, astfel încât să-mi păstrez o oarecare libertate de mişcare. Era un frig care-ţi străpungea nemilos epiderma, ducându-se ca-n brânză pâ­nă spre măduva osoasă, îmi clăn­ţă­neau dinţii, iar picioarele care se în­căl­ziseră abia în ultima oră de somn îngheţau pe loc bocnă. Poate că, din cauza fr