În trecut, exprimarea îngrijită era una din mărcile prin care clasele din vîrful societăţii se diferenţiau de "prostime". Să ne amintim de My Fair Lady (sau, mă rog, de Pygmalion-ul lui George Bernard Shaw): pentru a intra în "lumea bună", nu era de ajuns ca Eliza Doolittle să îmbrace rochii elegante, ci trebuia în primul rînd să înveţe să se exprime corect.
Ei bine, la noi s-a pierdut de mult grija pentru limba română şi s-a ajuns în situaţia în care chiar şi primii oameni ai ţării, cei care ne conduc, să fie certaţi cu gramatica. Pe de altă parte, mulţi dintre ei fac paradă de patriotism, dar "uită" că una dintre formele de exprimare a patriotismului este să vorbeşti corect limba ţării pe care zici că o iubeşti atît de mult. În situaţia aceasta, faptul că televiziunea a ajuns şi ea să fie agramată nu ar trebui să ne surprindă deloc. Partea proastă e că televiziunea formează modele, iar acestea au o influenţă covîrşitoare asupra publicului. Auzi tot timpul la televizor "butelÃe", "omul care l-am văzut" sau "eu, ca şi politician" şi începi să te obişnuieşti cu acest fel de a vorbi şi să consideri că aceasta este normalitatea. Repetată de multe ori, stridenţa ajunge să nu mai zgîrie deloc timpanul şi să fie adoptată de toată lumea.
Aşa stînd lucrurile, iniţiativa Consiliului Naţional al Audiovizualului de a monitoriza, cu ajutorul Institutului de Lingvistică, felul în care se vorbeşte la televizor sau la radio nu poate fi decît lăudabilă. De curînd, au fost date publicităţii rezultatele acestei monitorizări, pentru perioada 1-21 martie 2008. După cum se precizează în raportul final, "s-a renunţat cu totul la ascultarea/vizionarea emisiunilor care se autoprezintă ca fiind de divertisment" şi s-au monitorizat numai emisiunile "serioase". Cu toate acestea, recolta a fost la fel de bogată ca alte dăţi.
De exemplu, cei de la Institutul de Lingvistic
