Preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta nu s-au înţeles nici ieri asupra reprezentării României la Bruxelles, la forurile europene. Dincolo de argumentele protagoniştilor, este vorba despre un banal joc politic întreţinut de un păcat vechi în care neatribuirea clară a responsabilităţilor lasă loc interpretărilor: toţi sunt responsabili de tot şi de nimic în aceeaşi vreme. Iar arbitrariul este cel care guvernează.
Şi preşedintele şi premierul au primit "ordinea de zi" a summit-ului UE de la finalul lunii. Trebuie doar stabilit cine merge acolo şi cu ce mandat. Miza este politică, drept urmare trebuie privită în contextul politic al ultimelor zile. Stânga a câştigat fără drept de apel alegerile locale. Înţelegerea politică dintre PSD şi PNL prevede o guvernare de opt ani. Nu mai este loc aici de "un al treilea", respectiv preşedintele Traian Băsescu.
Preşedintele a ajuns, prin forţa împrejurărilor, liderul noii opoziţii. Nu avem de-a face, pe de-a-ntregul, cu o confruntare între instituţii - Preşedinţia şi Guvernul sunt plasate de Constituţie, ambele, în sfera puterii executive şi de aici dificultatea de a discerne cui revine o sarcină sau alta, de vreme ce textul legii fundamentale lasă loc de interpretare. Dar avem de-a face cu un caz tipic de confruntare putere-opoziţie.
În acest context trebuie văzută şi decizia Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor care miercuri a stabilit că judecătorii de la Curtea Constituţională nu mai pot judeca hotărâri ale Parlamentului, prin urmare nici o eventuală hotărâre de suspendare din funcţie a şefului statului. Decizia Curţii din 2007, anume că preşedintele nu a încălcat Constituţia, nu a blocat suspendarea lui Traiană Băsescu de către Parlament - avizul era consultativ, oricum. Dar, printr-o modificare ulterioară, Curtea ar fi putut invalida decizii ale Parlamentul pe care le-ar fi socotit n