Ian Buruma e acel gen de jurnalist care combina o cultura solida cu observatia atenta si cu talentul literar. L-as asemana cu Timothy Garton Ash si nu intimplator, cititorul va afla in a doua parte a acestui articol de ce. Eu l-am mai intilnit in spatiul romanesc in excelenta editie romaneasca a Lettre Internationale (poate cea mai buna revista romaneasca, dupa Dilema veche, se intelege).
Ian Buruma; Murder in Amterdam - The death of Theo van Gogh and the limits of tolerance; The Penguin Press, 2006
Personajele
Cartea seamana cu o ceapa. Buruma decojeste povestea si afli pe parcurs ce este sub fiecare strat: un alt strat. Sint o multime de personaje, dar cele mai importante sint victima, criminalul si mobilul. Buruma a plecat pe urmele lor, a luat interviuri cunoscutilor, rudelor, prietenilor.
Victima
nu este simplu de descris. Theo van Gogh, inrudit cu celebrul pictor, este genul de copil rebel al anilor `60 care nu isi gaseste locul atunci cind generatia sa a ajuns la putere si idealurile tineretii sale au ajuns mainstream. Provenit dintr-o familie buna si asezata (ii cunoastem familia in detaliu), Theo a ramas rebel in tot ce a facut.
Pina la urma s-a oprit la regie de film si la rolul de moderator TV. Ma rog, un fel de moderator. Nu era o persoana tocmai draguta, ba chiar era destul de nepoliticos cu cei care nu erau de acord cu el. Aici trebuie sa introducem un personaj la fel de important in carte: Pim Fortuyn. Banal profesor de sociologie, pina cind s-a hotarit sa intre in politica.
A devenit rapid figura de prima marime in politica olandeza, manifestindu-se impotriva imigratiei, intr-o lume politica unde imigratia era subiect tabu. Seamana si nu prea cu extremistii traditionali, de gen Haider sau Le Pen. Figura sofisticata, homosexual mindru de acest lucru, Fortuyn a rupt barier
