Kasper Ilaug petrecea o dupa-amiază liniştită în faţa televizorului atunci când transmisia obişnuită a fost întreruptă de ştirea că două bombe au explodat în apropierea clădirii guvernului din Oslo.

la auzul veştii, bărbatul de 53 de ani s-a speriat pentru că şi-a dat seama că în zona unde au avut loc cele două explozii lucrau fosta sa soţie şi actualul ei soţ. Imediat a luat telefonul şi i-a dat un mesaj fiicei sale pe care a întrebat-o de starea mamei. Din fericre, toţi erau bine.

Citiţi şi editorialul "Norvegia: un Oklahoma City, nu un World Trade Center!"

Nu a trecut mult timp şi a sunat telefonul. La capătul firului, o voce panicată îl ruga să ia de îndată barca şi să se îndrepte spre insula Utoya unde mai mulţi oameni aveau nevoie de ajutor. Prietenul care îl sunase locuia la 22 de kilometri depătare şi aflase deja despre focurile de armă trase la tabăra de vară a Patidului Laburist.

În scurt timp, Ilaug sa ajuns la barcă, s-a urcat şi a pornit spre locul dezastrului.

În 15 minute a ajuns în apropierea insulei. A văzut cum oamenii se buluceau în bărcile înşirate la mal. "Am văzut copii care îmi făceau înspăimântaţi cu mâna. Mulţi dintre ei se ascunseseră după stânci", şi-a amintit Ilaug. "Atunci am primit un mesaj pe telefon de la un prieten care îmi spunea că un nebun se află pe insulă şi împuşcă pe toată lumea. Apoi am început să văd şi elicoptere", a mai spus bărbatul.

Ilaug a ajuns cu barca la malul insulei. Copiii speriaţi şi înfriguraţi s-au înghesuit în ambarcaţiune pe care au umplut-o până la refuz.

La un moment dat, bărbatul a mai văzut lângă stânci un grup de copii. Le-a făcut cu mâna dar ei nu i-au răspuns. Târziu şi-a dat seama că acei copii erau morţi deja.

"Am făcut trei drumuri în care am adus copiii. Erau aşa de fericiţi. Nu mai conteneau cu mulţumirile", şi-a mai amintit Ila