Pe neaşteptate, PD-L a încheiat un protocol scris cu PRM, pentru ca Vadim Tudor să rămână vicepreşedinte al Senatului. Confruntaţi cu o reacţie violentă a opiniei publice, liderii PD-L au invocat un schimb avantajos.

Ecourile înţelegerii parlamentare dintre PD-L şi PRM par a se fi stins, urmând tipicul evoluţiile tipice unei ţări a cărei opinie publică suferă de isterie. Un scandal nu durează mai mult decât o minune din zicala cu pricina. După nici trei zile, opinia publică, atât de inflamată, uită de el, repezindu-se, flămândă de noutate, spre un alt scandal, ivit între timp. În opinia noastră, gestul PD-L e surprinzător dintr-un alt punct de vedere.

Stingerea scandalului nu înseamnă însă că efectele sale grave nu rămân. Unul dintre momentele considerate de presă drept semnificative pentru atacurile lui Corneliu Vadim Tudor împotriva lui Traian Băsescu a fost cel de la prezentarea în Parlament a Raportului de condamnare a comunismului. Protestul vehement al lui Corneliu Vadim Tudor şi al colegilor săi de partid în şedinţa atât de scandaloasă a fost identificat şi mai este încă drept o reacţie a forţelor comuniste şi securiste la Raportul de condamnare a comunismului. Absolut greşit.

Reacţia lui Corneliu Vadim Tudor n-a fost provocată de iniţiativa condamnării comunismului. Chiar dacă un apărător al lui Nicolae Ceauşescu, mai ales în faţa încercărilor primitive de simplificare, Corneliu Vadim Tudor nu e un apărător al comunismului. Cine i-a urmărit prestaţiile postdecembriste a putut sesiza că, în calitate de gazetar, dar şi de om politic, liderul PRM a condamnat crimele comise de regimul comunist în anii stalinismului triumfător.

Protestul vehement din şedinţa Parlamentului a vizat două elemente ale Raportului, considerate de Corneliu Vadim Tudor – şi pe drept cuvânt – ca fiind aberante:

1) Deplasarea ac