Virgil Măgureanu îl cunoaşte pe Ion Iliescu din septembrie 1973. L-a pregătit mai bine de un deceniu pentru rolul de înlocuitor al lui Nicolae Ceauşescu, i-a fost aliat în disidenţa anti-ceauşistă care vroia să trimită scrisori Europei Libere, i-a fost consilier pe probleme de securitate şi a condus Serviciul Român de Informaţii pe toată perioada în care Iliescu a fost şef de stat (1990-1996). Iată cum îl caracterizează Virgil Măgureanu pe Ion Iliescu pe parcursul cărţii „De la regimul comunist la regimul Iliescu”: " Are un mod foarte ciudat de a reacţiona . Nu comentează şi mai ales nu înţelege să se delimiteze sau să ia atitudine. Preferă să lase lucrurile să meargă în voia lor. Foarte greu se urneşte să ia vreun fel de măsură sau să pună lucrurile la punct. Un Iliescu ieşit din sărite dă nişte verdicte care după aceea îi dăunează tot lui, adică îşi iese din fire şi face afirmaţii pe care după aceea le regretă, după care reintră în obişnuita apatie. Din trenarea, din amânarea clarificării unor surse de conflict se pot naşte conflicte violente, care să te pună în situaţiile cele mai dificile "

Mai citiţi Cum a apărut SRI / Măgureanu: “Ştiam că nu va fi un pension de fecioare”   şi Măgureanu spune secretul mineriadei din 1991: M-am trezit cu Miron Cozma la uşă

"I on Iliescu nu poate fi numit un personaj neconflictual. El este mai degrabă un temperament mocnit, este un om cu care nu te poţi lua la harţă din orice. Este mai puţin pregătit pe un teren al conflictului verbal, mai ales la cel coborât, stradal. Adesea a fost luat prin surprindere de astfel de atacuri şi s-a observat rezerva lui. Este totodată un temperament care ţine în el, le adună şi în cele din urmă alunecă spre o aversiune nedisimulată şi fără nuanţe "

" Nu era o persoană dotată cu prea mult curaj, nu avea vocaţia unui personaj eroic, nu