Femeie cu turban roșu
90 de tablouri, desene şi un ansamblu de ceramii, din 1895 până în anii '30, cu accent pe perioada pariziană, refac cariera lui Kees Van Dongen, un artist împărţit între provocare şi mondenitate. Multiplele faţete ale personajului sunt restituite de această selecţie: pictorul gata să caricaturizeze şi să denunţe tarele societăţii, artistul de avangardă, figură a fovismului, a devenit unul dintre numele importante ale scenei artistice pariziene a „anilor nebuni".
Femeie cu degetul pe față
El s-a focalizat asupra corpului feminin şi în particular asupra feţei fardate până la deformare în lumina electrică împrumutată de la Degas şi Toulouse-Lautrec. Prin culoare el rămâne artificierul fovismului. O regenerează în urma călătoriilor sale în Maroc, Spania, Egipt, la începutul anilor 1910, reinventând apoi Orientul. Dar Parisul rămâne subiectul principal al picturilor sale: Montmartre, care l-a sedus prin verva şi viaţa sa boemă, unde i-a întâlnit pe Picasso şi Derain. Apoi, Montparnasse i-a „oferit" o faţetă nouă a femeii, cu conotaţii mai erotice, alături de bărbaţi şi femei de litere, staruri ale cinematografului şi ale scenei, anunţând, cu 40 de ani înainte de Andy Warhol, acel univers al „beautiful people". Poza este exagerată, costumul şi accesoriile teatralizate relevând caracterul superficial al personajelor care nu există decât prin intermediul rolului lor.
Spiritul scandalului în pictura mondenă
Femeie cu pălărie
La Salonul Parizian din 1913, un tablou a provocat scandal. Secretarul de Stat pentru artă a decis eliminarea lui de pe simeză, considerându-l obscen. Hotărârea a provocat o amplă şi vie polemică. „Paris-Midi" scria: „Tabloul nu este decât o mizerie şi autorul lui, un barbar cu talente primare". Autorul era Kees van Dongen, iar pictura, intitulată „Tablou", prezenta un nud feminin, înal
