Tehnica utilizată de Guvern începe să dea roade. Ea este simplă, dar eficientă. Cum a fost chestiunea cu concediul maternal.
Mai întâi s-au transmis prin pure semnale alarmiste: statul nu mai suportă povara procreaţiei! Perioadele de concediu plătit şi baremurile sunt prea mari! Chiar FMI-ul este cel care ne încurajează în această direcţie! Mai mult, în nu puţine ţări ale Europei nu se acordă astfel de facilităţi pentru creşterea populaţiei.
Efectul a fost instantaneu. Nu atât din partea mămicilor – tăticilor care-şi vedeau astfel date peste cap planurile de susţinere a natalităţii, cât din partea Opoziţiei, care a reacţionat de parcă ea însăşi era gravidă.
A ieşit apoi, de câteva ori, molcomul ministru al Muncii, dl Nelu Boteş, care a nuanţat, între o eliminare totală a oricărui sprijin bugetar, şi o drastică reducere a acestuia. Când era agitaţia mai mare, premierul a venit cu înţelepte decizii de mijloc: cei în curs, nu sunt afectaţi. Doar, de la anul, concediul se reduce la jumătate, rămânând valabil plafonul.
Nu ştiu cât câştigă bugetul în acest fel. Sunt sigur, însă, că mult mai puţin decât ar merita, pentru balamucul iscat. Botiş şi ai lui îşi spun: vom avea atâtea sute de mii de mame de pe urma cărora vom economisi jumătate din banii cheltuiţi acum. Nu există însă nici o garanţie că mare parte dintre acestea se vor răzgândi şi nu vor mai da ţării viitorii contribuabili de peste două decenii. Rămâne, însă, „victoria” Guvernului, care a mai aplicat o măsură anti-criză, fără a fi dărâmat de populaţia exasperată.
Cel mai rău lucru este faptul că guvernul ăsta întâi taie şi abia pe urmă măsoară. Bun, se reduce concediul la un an: ce vor face, însă, părinţii, cu pruncii de un an pe care în creşe– dacă acestea ar exista – îi primesc de la doi? A zis nu ştiu cine să se transforme spitalele neperformante în creşe. Cu ce bani? Cei pe care-
