Uite că celor care-au cârtit împotriva votului uninominal începe să le dea realitatea dreptate. Nici n-a început campania electorală, şi colegiile s-au umplut de tot soiul de „vedete” care, de cele mai multe ori, n-au nimic în comun cu politica.

Căci ce poate avea doamna Udrea? Acest personaj care acum trei ani, când avansa deja spectaculos până la funcţia de consilier prezidenţial, habar n-avea că Norvegia nu e în UE şi că nu e condusă de preşedinte, ci de un rege. Orice om cu bun simţ, după această gafă monumentală care a pus-o în situaţia unui ridicol enorm, s-ar fi dus frumuşel acasă şi şi-ar fi văzut de curăţenie cu mopul şi de croşetat, fără a mai scoate capul în lume. Pe doamna Udrea, episodul a îndârjit-o însă şi şi-a multiplicat până la absurd gesturile ostentative, interpretând fără har fel de fel de roluri: de la femeie de serviciu în şcoală, până la casnică tricoteuză nimerită din greşeală pe la TV. Mai nou, bate toate recordurile făcând pe jurnalista şi citind ştiri de pe prompter la o emisiune pentru adolescenţi. Şi pentru ce tot acest calvar? Pentru un loc de deputat uninominal! Pe care l-ar fi putut dobândi, incomparabil mai simplu şi mai lesne dacă o pitea Boc pe vreo listă!

Aceleaşi cazne şi eforturi pentru Gigi Becali. Omul nu e lipsit de calităţi, dar i s-a urcat paranoia la cap. S-a mutat într-un palat şi deja se crede împărat (chestie specifică unei anumite etnii, alta decât a sa) şi tinde să creadă că se înjoseşte mutându-se la Cotroceni. Vrea să fie deputat ca să-i înveţe pe români ce înseamnă să fii patriot! Şi nu face asta pe bani! Dovadă, candidează în sectorul 5, unde sunt cei mai săraci alegători. Cei pe care i-a mituit deja, în câteva rânduri! Nu se asociază cu un alt partid din mândrie - nu că nimeni nu se arată interesat şi, în dezordinea mentală la care l-a adus bătălia asta pe două fronturi - fotbalul şi politica - e conv