In 1954, Valter Roman era un comunist a carui stea rosie incepuse sa apuna. Candva, fusese, dupa cum l-a caracterizat politologul Vladimir Tismaneanu, o "vedeta" a partidului comunist roman. Vechi luptator ilegalist, Ernest Neulander (adevaratul sau nume) a devenit inca din 1931 membru al Partidului Comunist Cehoslovac, apoi al celui Roman si chiar al celui Francez (1935). Voluntar in Brigazile Internationale, a luptat in razboiul civil din Spania, fiind ranit de doua ori. Dupa infrangerea taberei republicane, Roman s-a refugiat in U.R.S.S. Aici s-a folosit de studiile de inginerie de la Deutsche Technische Hochshcule din Brno, contribuind la realizarea primei locomotive electrice sovietice. Treptat, a intrat in gratiile Anei Pauker si ale lui Vasile Luca si a fost propulsat la conducerea postului de radio Romania Libera. Astfel, a ajuns sa-i cunoasca pe Rakosi si pe Imre Nagy, care lucrau in aceeasi cladire. Cu Nagy a devenit chiar prieten. Despre Rakosi avea insa o "impresie mizerabila", considerandu-l un "barbar". Care este explicatia acestei chimii interpersonale si ce rol a jucat ea in modul in care a receptat Roman revolutia maghiara din 1956?
In Insemnarile personale din 31 mai-4 iunie 1975, nepublicate inca, Valter Roman marturisea: "La Nagy Imre, cu care am lucrat impreuna la Moscova, m-a atras (sic!,n.n.) eruditia si franchetea sa, in special, parerea lui despre problema Transilvaniei, intr-un moment cand in jurul acestei chestiuni se duceau discutii aprige, nu numai intre diferiti reprezentanti ai burgheziei romane si ungare, dar si intre noi, comunistii romani si maghiari. E un capitol intreg despre care va mai trebui sa scriu in mod special. Aci si acum, doar atat ca in timpul razboiului singurul om din colectivul ungar al postului de radio Kossuth (care a fost condus de R?kosi si ai carui colaboratori erau Gero, Revai, Farkas, Friss, Nagy I
