Deocamdata, nimeni nu-si asuma costul politic al unei declaratii care ar lamuri, fara false pozitii, ca Romania nu are nevoie in acest moment de Republica Moldova A ramas neclara si sibilinica declaratia presedintelui Traian Basescu referitoare la unificarea cu Republica Moldova. "Romania a oferit Republicii Moldova, sefului statului moldovean, si varianta de a intra odata cu noi in Uniunea Europeana". Stupoarea este generalizata. Ministrul de Externe da incurcat din umeri si recunoaste ca nu are habar de initiativa prezidentiala, survenita undeva la inceputul anului 2005, in primele actiuni spectaculoase de politica externa ale presedintelui. Probabil ca nici Andrei Plesu, pe atunci consilier prezidential pe probleme de politica externa, nu a fost informat. Daca a existat intr-o forma coerenta, planul lui Basescu sufera de ceea ce imputa recent liberalilor fata de initiativa retragerii trupelor din Irak: nu a existat nici o evaluare a implicatiilor de politica externa si interna pe care un asemenea act il presupune. Desi ar fi implicata direct, UE nu a fost informata inca, dupa cum ne confirma Jonathan Scheele, seful Delegatiei CE la Bucuresti. Cel mai mare risc, in acest caz, este sa fim luati pe sus de un puternic curent de opinie, rezidual, pro-unionist, hranit sistematic din discursuri patriotarde. E greu sa-l ataci fara sa risti sa fii etichetat fie "kaghebist", fie filorus, sau sa fii privit ca un tradator de tara. De aici si grija cu care partidele politice intretin stereotipuri ale "drepturilor istorice" sau evita discutarea unui asemenea subiect dintr-o perspectiva mai realista. In fond, are nevoie Romania de un asemenea act politic? Cit i-ar folosi, inainte de a se reforma pe sine, de a se dezvolta pe sine, de a fi un model atractiv pentru societatea de dincolo de Prut? Nu numai ca Romania trebuie sa devina o alternativa seducatoare la modelul autocratic r