Nimic important din punctul de vedere al vorbăriilor fără cap și coadă, despre orice și oricând, al celebrului duet Ponta-Antonescu. Și totuși! Am găsit ceva de anvergură în spusele premierului, ceva ce ar trebui apărat, susținut și strigat tare de toți oamenii cinstiți din această țară multiplu-jefuită.

Premierul a comis-o de dragul audienței? Din dorința de a-l imita pe președinte? Din visul ce visează de a fi asemenea Monicăi Macovei? Din pornirile secrete și din admirația profesională bine ascunsă pe care io poartă lui Daniel Morar? Să fie astea motivele? Să fie altele? Nu știm, și probabil nu vom știi, mai ales că va fi înfrânt în aspirația sa de întreaga clasă politică. De toți! Fără culoare și ideologie, pentru că aici, în această CHESTIUNE A CONFISCĂRII AVERILOR NEJUSTIFICATE, toți sunt otova. Fie ei udemeriști, pesediști, pedeliști, peneliști!

Așadar, premierul captiv baronilor, corupților, captivul lui Fenechiu și al lui Gâdea sau Dan Voiculescu, are, din când în când, reverii politice de om liber. Nenorocul premierului este că imediat sau repezit asupra visului ce au îndrăznit domnia sa, toate tombaterele hoțiilor împlinite, ale jafurilor albite, ale abuzurilor comisionate la fapt de seară,au sărit cu toții într-un glas și au rotunjit vocalele, și cu accente grave tip Bogdan Chireac au sărit în numele democrației întru apărarea proprietății. Care e musai sacră și dincolo de orice îndoieli!

Vezi, Doamne, de aceea au murit tinerii la revoluție ca ei să nu-și justifice averile, să nu-i întrebe nimeni de unde au banii și, mai ales, să nu fie obligați să producă probe ale acumulărilor cinstite de capital. Au devenitără revoluția, democrația și dreptul de proprietate alibiuri ale posibilelor hoții, la fel cum a ajuns libertatea presei alibi al manipulării, al dezinformării, al minciunilor zâmbitoare și al sudălmilor groase: obligatoriu la adresa l