Ne uităm adesea cu jind la Germania, cea mai mare putere economică a Europei, şi visăm să avem o relaţie privilegiată cu liderii acestei ţări de care depinde soarta întregii zone euro. La marile reuniuni internaţionale, România îşi pune costumul bun, îşi lustruieşte pantofii cei noi şi caută să prindă un loc bun în fotografia de final, lângă umărul Angelei Merkel.

Însă Germania nu este doar o uriaşă putere economică, este, în acelaşi timp, o mare putere culturală. Berlinul forfoteşte de artişti de primă mână din toate locurile lumii, iar în cluburi, baruri, librării şi biblioteci au loc zeci de lecturi publice pe zi, la care lumea asistă ca la spectacol. Landurile germane se luptă în a oferi burse de creaţie scriitorilor şi oamenilor de cultură străini, îi invită la simpozioane, le organizează evenimente. Germania se uită cu ochi curioşi la ce-i mai bun din literatura Estului şi promovează inclusiv operele importante ale autorilor români: scriitorul Filip Florian este tradus la prestigioasa editură Suhrkamp, Mircea Cărtărescu a beneficiat de una dintre cele mai prestigioase burse de creaţie la Castelul Solitude din Stuttgart. Tot în Germania, se ţine an de an, cel mai important târg de carte din lume, la care, dacă nu eşti, nu exişti din punct de vedere literar, cel de la Frankfurt. Este un târg al industriei literare, la care iau parte mari scriitori, editori râvniţi de orice autor din lume, ziarişti cu priză la public, “o lume profesională, mondenă, culturală, toate în acelaşi timp”, după cum o descrie scriitoarea Gabriela Adameşteanu, care crede că, să ajungi la Frankfurt, “înseamnă să pătrunzi într-un cerc elitist de cultură”.

În acest cerc elitist de cultură, România a pătruns anul acesta “în capot şi şlapi”, după cum remarca agentul literar Simona Kessler, care a văzut pe viu cum a organizat Ministerul Culturii prezenţa ţării noastre la Frankf