"Nu pricepi nimic din ce ti se intampla." E una dintre expresiile pe care le folosesc frecvent. Mi se pare ca nu invatam nimic, nici din propriile experiente, nici din ale altora. Le reprosez asta sotiei sau copiilor, ori de cate ori repeta aceeasi greseala. Tonul e ironic, caustic uneori, adesea neplacut. E un alt fel de a zice: "Ti-am spus eu!" cand te doare mai tare, cand ai avea nevoie de consolare sau de intelegere, nu de morala. Da, sunt un nemernic... Dar, vorba cantecului (ca oricum o sa vorbim mult de muzica in continuare...) I've had my share of losing. Sunt, adica, un lup moralist. Nu cred ca am invatat mare lucru din propriile-mi greseli. Nu stiu daca m-am schimbat intre timp, dar la un moment dat nici eu nu prea pricepeam ce mi se intampla.
Eram student si stateam cu prietena in gazda undeva pe langa Ateneu. Intr-o frumoasa seara de vara, ne intorceam de la film. Coboraseram din autobuz si ne indreptam agale spre casa. La un moment dat, observ in fata noastra un grup: doi tigani si un turist. Lesne de identificat fiecare: turistul - camasa, pulover subtire aruncat peste umeri, ochelari cu rama de aur, par blond spre grizonant. Cel mai probabil, neamt. Pe tigani nu vi-i mai descriu, sunt convins ca ati vazut cativa chiar in dimineata asta. Care era motivul micii adunari? Un schimb valutar, desigur. Adica turistul nostru fusese agatat de cei doi care il momisera cu un curs avantajos leu-marca (probabil).
Sa fi fost 20 de metri intre noi si ei cand i-am observat. Tiganii erau cu spatele, neamtul cu fata. Cum ne apropiam, neamtul a ridicat privirea si ochii ni s-au intalnit cateva secunde. Nu stiu de ce, am clatinat usor din cap in semn ca nu, sustinandu-i privirea. Era clar ca nu era o dojana, nu-i spuneam nu-i bine ce faci, dar e treaba ta, esti baiat mare, asta e, te frigi pe portofelul tau; datul meu din cap era un "Nu" evident: "Opreste
