• Chiar daca pare greu de crezut, peste 600 de ieseni bogati isi povestesc secretele • Iesenii fara auz se declara fericiti ca nu pot auzi rautatea vorbelor celor din jur • Si-au creat propria lume, in care doar gesturile sunt cele mai importante • Zilnic, iesenii fara auz se lovesc de nesimtirea celor care-i privesc ca pe niste ciudatenii
Intr-un municipiu poluat fonic de vocile zgomotoase ale celor care-si revendica puterea si drepturile, sute de ieseni se imbogatesc in tacere. Isi imbogatesc in fiecare zi sufletul, caci sunt protejati de rautatile exprimate de cuvintele celor din jur. Chiar daca zambesc la fiecare intrebare pe care o primesc, acestia ascund adevarate drame. In fiecare zi, orice iesean se poate ciocni, pe strada sau la taraba din piata, de cel putin unul din cei peste 600 de ieseni surzi. Deficientele senzoriale nu ii impiedica sa nu observe indiferenta si rautatea celor care ii catalogheaza ca fiind pleava comunitatii. Multi si-au pierdut auzul dupa un tratament cu streptomicina, pentru otita. Nu sunt revoltati ca nu se pot bucura de ritmuri muzicale sau de vocea celor cu care intra in contact. In schimb, se apropie foarte usor de cei carora le pot citi pe buze intrebarile si curiozitatile. La Asociatia Teritoriala a Surzilor Iasi se strang zilnic zeci de ieseni fara auz, pentru a-si plati cotizatia de membru si pentru a-si ridica biletele de transport, refuzate de multe ori de companiile de transport. Nimeni nu se plange de greutati financiare sau probleme. Prin limbajul semnelor, acestia isi impartasesc amintiri, vesti despre copii sau nepoti.
70 de ani in tacere
Pentru a patrunde in lumea lor muta, este necesar ajutorul unui interpret al limbajului mimico-gestual. Persoanele fara auz pot citi pe buze fiecare cuvant, daca emitatorul vorbeste rar, folosind cuvinte simple. Maria Cojocaru, in varsta de 74 de
