O dilemă care are şanse să revină în minţile noastre în această perioadă a anului în care celebrăm cu fast cel mai important moment din istoria religiei creştine, Învierea Domnului.
Deci, cum trăiau? Într-o ţară săracă, în care individul era preocupat în primul rând de obţinerea mijloacelor de supravieţuire, dar şi de înfrumuseţare a vieţii. Ca şi astăşi, şi atunci omul trebuia să înveţe o meserie, să facă comerţ şi chiar să călătorească într-o lume mult mai nesigură decât cea prezentă, de cele mai multe multe ori străbătând la picior distanţe semnificative parcurse de obicei în câteva zile.
Una peste alta, „acoperişul de deasupra capului” şi „pâinea cea de toate zilele” erau dezideratele în jurul cărora se construia viaţa evreului de rând, aşa cum reiese din volumul „Viaţa de zi cu zi în vremea lui Iisus”, semnat de teologul Mihai Valentin Vladimirescu şi lansat recent de editura ieşeană Polirom.
Mihai Valentin Vladimirescu este profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova, specialist în domeniul lucrărilor biblice şi traducător al mai multor lucări de specialitate din limbile engleză şi franceză.
În societatea ebraică un rol aparte îl juca şi religia. Deşi existau săraci şi bogaţi, oameni liberi, dar şi sclavi, în faţa lui Dumnezeu, unica divinitate acceptată - o excepţie în lumea antică despre care vorbim, toţi erau egali. Şi toţi aveau să răspundă, într-o bună zi, pentru faptele şi credinţa lor!
Dar în acest material nu vom pune accentul pe relaţia omului cu Dumnezeu. Aşadar, evreul de rând, ne spune lucrarea amintită mai sus, îşi construia singur locuinţa, ajutat de cele mai multe ori de rude sau de prieteni, îşi confecţiona singur hainele şi îşi cocea pâinea în casă.
Pâinea era de altfel mâncarea de bază a evreului de rând, lucru întâlnit în întreaga lume mediteraneană în aceeaşi perioadă. Pentru iudei