Ţipete, lacrimi, obiecte aruncate, picioare care lovesc podeaua, lovituri ţintite în cei din jur... Mulţi părinţi se confruntă cu asemenea izbucniri nervoase, zgomotoase, frecvente la copiii cu vârsta între 2 şi 4 ani. Aceste manifestări pot să apară acasă, pe parcursul activităţilor obişnuite, cum ar fi la masă, înainte de culcare, la pregătirea pentru grădiniţă, când părinţii lucrează la calculator sau vorbesc la telefon, în momentul în care un frate sau un copil stă în calea obţinerii unui obiect dorit. Mai frustrant pentru părinţi este atunci când aceste ieşiri se produc în public: la cumpărături, în vizite, în mijloacele de transport în comun.

Dar indiferent de locul în care au loc, ieşirile nervoase ale copiilor, numite de specialişti tantrum temper, sunt întotdeauna un motiv de îngrijorare pentru cei mari. Nu tocmai motivat, fiindcă potrivit psihologului Oana-Maria Udrea, de la Ambulatoriul de Specialitate al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii "Grigore Alexandrescu", ieşirile nervoase sunt fireşti în această etapă de dezvoltare a copilului. Ce ascund ele şi cum ar trebui să le gestionăm aflăm în continuare de la specialistul nostru.

INDEPENDENŢĂ

Începând cu vârsta de 2 ani, copilul începe să descopere şi să îşi afirme independenţa. "La începutul acestei etape a dezvoltării, copilul testează limitele. El încearcă să descopere cât de departe poate merge înainte de a fi oprit. La vârsta de 2 ani, copilul este centrat pe sine, nu poate înţelege existenţa unui punct de vedere diferit de al lui, de interesul pe care îl urmăreşte, de dorinţele lui. Iar dacă obiectivul nu poate fi atins, el îşi exprimă frustrarea în mod zgomotos.

La 3 ani, deja mulţi copii îşi exprimă mai puţin violent frustrările, iar ieşirile nervoase scad în frecvenţă, fiindcă se pot exprima verbal mai bine", precizează psihologul Oana-Maria Udrea