S-a scris mult, inclusiv în presa românească, despre masacrul de la şcoala primară din orăşelul Newtown, Connecticut. Versiunea oficială este că, în dimineaţa zilei de vineri, 14 decembrie 2012, Adam Lanza, un tânăr de 20 de ani suferind de sindromul Asperger, şi-a ucis mama apoi s-a deplasat la şcoala primară din localitate unde a ucis cu sânge rece încă 26 de persoane, dintre care 20 de copii în vârstă de 6 şi 7 ani după care, odată cu apariţia forţelor de ordine, şi-a luat viaţa.
Prima observaţie: Sindromul Asperger nu este o boală mintală ci este o formă uşoară de autism. Cei diagnosticaţi cu acest sindrom sunt foarte inteligenţi dar au probleme de integrare în societate şi de interacţiune cu semenii lor. De aceea sunt retraşi, preferând compania cărţilor şi a echipamentelor electronice. N-am auzit până acum ca sindromul Asperger să fie asociat cu violenţa, dimoptrivă, de cele mai multe ori cei diagnosticaţi cu Asperger sunt victime.
Relatările la cald ale presei din ziua respectivă conţin câteva informaţii interesante care s-au pierdut pe drum, dintre care cea mai importantă este faptul că Lanza ar fi avut un complice, complice care ar fi fost reţinut de forţele de ordine:
Conform martorilor oculari cel de-al doilea suspect le-ar fi spus părinţilor adunaţi la faţa locului că nu el ar fi autorul masacrului. De atunci nu s-a mai amintit absolut nimic despre existenţa acestui suspect. Tot la cald presa a relatat că prietena lui Lanza alături de un alt prieten ar fi dispăruţi şi că Adam Lanza ar fi avut asupra sa actele de identitate ale fratelui său mai mare, Ryan. De aici şi confuzia iniţială când s-a spus că autorul masacrului ar fi fost Ryan Lanza. Doar că Ryan a declarat că nu a mai avut nici un contact cu fratele său încă din 2010.
O grămadă de chestii care au fost uitate şi au rămas nelămurite.
Un alt lucru demn de remarcat