Scoala din Winnenden are portile inchise. In curte, se mai aprind lumanari pentru cele 15 victime ale masacrului armat de ieri. Pentru Tim Kretschmer, ucigasul cu sange rece, nu arde nici o lumanare. Crimele sale au pus doliu pe Germania. Ramane intrebarea: De ce? Cum a fost posibil ca adolescentul cu chip nevinovat, fara probleme materiale si fara antecedente de violenta, sa ia arma in mana si sa elimine pe nerasuflate atatea vieti, chiar si de copii?
Amok ca la carte?
In dimineata zilei de 11 martie, putin dupa ora 09:30, criminalul intra intr-o clasa din scoala Albertville-Realschule din Winnenden. E un orasel cu 27.000 de locuitori, la 23 de km de Stuttgart. Atmosfera e mic-burgheza, in general nu se intampla nimic. Imbracat in uniforma neagra, Tim tinteste la capul primelor victime si trage. Precis. Victimele raman tintuite de glont, unele dintre ele cu pixul in mana. Tim trece de „first level“ din „revenge mission“ si mai ataca in doua clase. Un singur baiat, restul fete si trei profesoare cad victimele pistolului sau automat, marca Beretta, calibru 9 mm. Iesiti din socul initial, alti elevi incearca sa sara pe geam, unii se ranesc in cadere. Alertat prin sms, directorul scolii avertizeaza prin megafonul scolii: „Frau Koma kommt“ (n.t. vine madam coma).
E un mesaj codat, de pericol. Tot prin sms, merge mesajul „Amok“, la politia locala. Pentru Tim, treaba propusa pare a fi indeplinita. El fuge din cladirea scolii, incercand sa scape. In scenariul tipic al asa-numitilor „apucati de amok“, apare sinuciderea finala. Amokul este un act nepremeditat, o rabufnire de violenta extrema. Intunecarea mintii se soldeaza adesea cu auto-distrugere.
Din punct de vedere psihologic, expertii spun ca „subiectii apucati de amok nu-si pot controla agresiunile, provenite la randul lor dintr-o stare de teama“. In cazul de la Winnenden, aici