Femeia avea cancer. S-a aruncat în faţa metroului şi, cu cîteva secunde înainte de impact, a învins-o frica şi s-a ghemuit. A rămas şocată, dar în viaţă, sub vagoane. A fost scoasă şi dusă la spital.
E o miercuri dimineaţa, pe la şapte şi jumătate. La Romană metroul circulă doar pe un fir, alternativ, pentru ambele direcţii. Alveolele extrem de înghesuite ale peronului strîmt gem de lume. Nimeni nu ştie exact ce s-a întîmplat. Ba că a fost un accident, ba că nu ştiu ce defecţiune, ba că cineva s-ar fi aruncat în faţa metroului. Soseşte un tren pentru direcţia Unirii. Din el se revarsă şi mai multă lume şi se adaugă celor care aşteaptă migraţia spre Pipera. Lumea e nervoasă şi nedumerită. Un conductor trece prin toate vagoanele – acum aproape goale – şi anunţă încă o dată că se circulă pe o singură linie. „A fost o sinucidere la Victoriei“, mai zice.
DE ACELASI AUTOR O Cola de sfîrşitul lumii Despre domnul Goe, cu simpatie La poştă Timp„S-o sinucizi pă mă-ta!“ După această introducere (de altfel singura pe care mi-o permit a o reproduce), individul din mulţime, care a început a urla, se montează din ce în ce mai tare. Intră şi iese din vagonul de metrou şi-l ameninţă pe bietul conductor cu pumnii şi cu înjurături scabroase. Violentul personaj e unul dintre mulţii pasageri a căror rutină zilnică a fost compromisă. Dar el nu stă, el reacţionează! Îşi cunoaşte drepturile. Toţi sînt nişte nenorociţi care conspiră împotriva lui. Conductorul şi-a făcut ţel în viaţă ca să întîrzie el la serviciu. Dacă ar fi numai atît. Discursul ăsta urlat (repet, e esenţa, e mesajul distilat, pentru că din gura omului curgeau otrăviciuni roşitoare şi de obraze încercate) vine la pachet cu ochi holbaţi, gură schimonosită şi salivă ţîşnind printre dinţi. Furia dementă şi disproporţionată a personajului şi isteria-i necontrolată trag în siaj pe un al doilea nemulţumit. Care