La 30 de ani, Carmen Ozunu a fost diagnosticată cu tumoră nazofaringiană cu invadare intracraniană. Viaţa tinere asistente medicale de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova s-a schimbat radical în doar două luni.
Avea două slujbe, muncea cu drag în ambele părţi, spera să vadă Moldova şi visa ca în 2012 să aducă pe lume un bebeluş. A făcut şcoala sanitară şi apoi Facultatea de Moaşe şi Asistenţă Medicală ca să le fie de folos oamenilor şi mai cu seamă mamei ei, care suferă de astm.
La început de noiembrie 2011, „în plină sănătate“, după cum mărturiseşte, a primit o lovitură căreia iniţial a crezut că nu-i va putea face faţă. „Plec din gardă, mă urc în maşină şi constat că mi se dublează privirea, că imaginile se distanţau foarte mult. Aveam şi o stare de ameţeală care se accentua. Am făcut un RMN, iar diagnosticul a fost de carcinom adenoid chistic cu origine primară la nivelul mucoasei sinusonazale (tumoră nazofaringiană cu invadare intracraniană). Am simţit că îmi fuge pământul de sub picioare“, a povestit Carmen Ozunu.
A plâns, s-a întrebat de ce tocmai ei i se întâmplă, a căutat să înţeleagă cu ce a greşit ca să primească o astfel de pedeapsă, dar a renunţat repede la toate acestea şi a decis să-i ţină piept bolii şi să nu lase timpul să treacă în defavoarea ei.
Şi-a dorit să întâlnească medicii care să îi dea speranţe şi i-a găsit la Clinica de Neurochirugie a Spitalul Bagdasar-Arseni în Bucureşti, iar pe 25 noiembrie intra în operaţie.
„Am dat peste peste nişte oameni extraordinari, profesorul Vasile Ciubotaru şi doctoriţa Ligia Tătăranu. Au fost şansa mea“, s-a confesat Carmen. Lecţia de supravieţuire a primit-o de la copiii suferinzi pe care i-a găsit în spital. „Mi-a fost pur şi simplu ruşine că mă plângeam eu când îi priveam de cei mici greu încercaţi“, a mai povestit asistenta.
Carmen Ozunu are nevoie de aju
