Teatrul National „Radu Stanca“, Sibiu
Viata cu un idiot de Viktor Erofeev
Scenariu dramatic de Andriy Zholdak
Traducere si adaptare de Maria Dinescu
Regia: Andriy Zholdak
Scenografia: Tatyana Dimova
si Andriy Zholdak
Echipa de imagine: Claudiu Rusu,
Cristi Emac, Eduard Patrascu,
Paul Bonea
Cu: Dan Glasu, Doru Presecan,
Florin Cosulet, Catalin Patru,
Cristina Flutur, Mihai Coman,
Viorel Rata, Cristian Stanca, Ema Vetean, Pali Vecsei, Bogdan Saratean, Maria Anusca, Codruta Vasiu
Premiera cu Viata cu un idiot, la Sibiu. Viktor Erofeev, regia Andriy Zholdak. Una dintre actrite – Cristina Flutur – are miinile si picioarele acoperite de vinatai urite, mai vechi si mai noi. Zholdak are o teorie: in scena trebuie sa pui actorul intr-o situatie de viata sau de moarte, de supravietuire. Intr-o lupta intre doi boxeri de aceeasi categorie, cu greutate perfect egala, cine ramine in picioare pe ring? Raspunsul lui Zholdak e simplu: ramine cel care-si doreste mai mult sa traiasca si le transmite spectatorilor aceasta dorinta; dragostea de viata si empatia celor din sala, care simt dorinta de a supravietui, il face sa cistige. Prin echivalenta, pe scena supravietuieste repetitiilor (si spectacolului) cel care iubeste mai mult viata si teatrul.
Dar (de acord, l’esprit de l’escalier a facut sa nu-mi vina ideea in momentul in care l-am auzit pe Zholdak dezvoltind teoria boxerilor, ceea ce nu inseamna ca obiectia e mai putin valabila): nu cumva, intr-o lupta intre parteneri comparabili ca forta, ceea ce face diferenta e tehnica fiecaruia? Sau principiul greutatii egale se extinde si la echilibrul perfect al instrumentarului profesional (ceea ce deja e mult mai greu de obtinut, aproape o utopie)?
Adevarul e ca lui Andriy Zholdak ii place, cu sau fara motivatii teoretic