Putin a practicat - de cind a venit la putere - o diplomatie agresiva care, pe fondul revenirii economice si militare a Rusiei, a readus tara pe prima scena a politicii mondiale, lucru de natura sa satisfaca orgoliul majoritatii rusilor. De fapt, nici nu fusese plecat prea departe, ba chiar unii spun ca nu plecase deloc. Dimpotriva, in calitate de prim-ministru si de nas al lui Medvedev, Putin a condus Rusia si din 2008 incoace. Din 4 martie s-a intors si de jure pe tronul pe care-l ocupase de facto sub presedintia pupilului sau Medvedev, pe care in scurt timp il va pune in locul sau, in fruntea Guvernului, astfel incit sa controleze totul, ca si pina acum. S-au scris deja sute de pagini despre prezidentialele din Rusia, au circulat pe toate canalele media informatii si imagini din sectiile de votare, de pe strada, au fost intervievati oameni din toate straturile sociale, adepti si adversari ai lui Putin, si-au dat cu parerea politicieni mai mari sau mai mici din alte state ale lumii etc. In aceste conditii, este practic imposibil sa mai aduc vreo informatie in plus despre evenimentul ca atare. Despre semnificatia rezultatului, insa, se pot spune inca multe pentru ca Rusia, dincolo de dimensiunile sale, a constituit un fel de mister pentru ceilalti europeni. Inca din secolele trecute, orice comentariu despre Rusia era presarat cu multe semne de intrebare, iar calatorii care o vizitau se intorceau, cei mai multi, cu nedumerirea cu care plecau. Multi comentatori au exprimat aceeasi nedumerire si in legatura cu evenimentul despre care vorbim azi. Cum este posibil ca un KGB-ist care a condus Rusia cu o mina de fier sa se intoarca la Kremlin in plina evolutie a democratiei in Europa, dar si in alte parti ale lumii cu traditii autoritariste? Arabii, de exemplu, isi dau jos dictatorii - ba chiar ii si omoara - iar rusii, popor european (sau macar semi-european), il cheama i