Ilie GUTAN

Octavian Goga. Rasfringeri in evantai

Editura Imago, Sibiu,

2002, 302 p., f.p.

Nu de destepti duce lipsa tara, ci de seriosi. Pe mioriticele plaiuri, inteligenta, speculativismul si spectaculozitatea contextuala tin loc de asezare, meticulozitate si acribie. Pe undeva firesc intr-un spatiu latin contaminat de orientalitate, fenomenul isi are ratiunile lui: intr-o Romanie ce calca neobosita pe urmele surorii sale mai mari, Franta, tot ce nu face atingere literaturocentrismului nu este fapt cultural. Ca si in Hexagon, la noi umanistul care nu literaturizeaza se cheama ca nici nu este umanist. Ce intelectual este acela care nu scrie frumos? Cuvintul de ordine nu lasa loc pentru negocieri: stilul in detrimentul substantei. Temeinicia este inlocuita prin ludica futilitate, iar exegeza farmaceutica e rapid substituita prin ampla gesticulatie retorica. Perspectiva este chiar mai tragica. Mestesugul redactoriatului a murit, caci pina si cele mai serioase edituri isi ingaduie luxul (ori, poate, voluptatea!?) de a-si fuseri propriile produse. Cronicarul isi permite cronici la volume pe care abia daca le-a rasfoit, iar unele dintre eruditele tratate academice sint jalnice compilatii din onorabili autori straini ce nu vor ajunge niciodata pe rafturile bibliotecilor noastre. Aici, cartile proaspat aparute sint isteric premiate (nimeni nu se intreaba daca si cit de serios au fost citite si evaluate!), iar sindrofiile festiviste au ajuns sa inlocuiasca adevaratele si sanatoasele dezbateri de idei. A critica un punct de vedere a devenit echivalent cu o abjecta crima de lezmajestate, iar mitizarea autorilor in viata este un act vital de supravietuire in tagma colegilor literati.

Pe un asemenea trist fundal intelectual, aparitia unei monografii cu staif german are toate sansele sa treaca neobservata. Iar daca „eroul“ ei es