Timp de nouă ani programul Rabla a susţinut piaţa auto locală. Anul viitor va fi ultimul din program, iar din 2015 ar putea intra în vigoare alte metode de a încuraja achiziţia de maşini cât mai noi, precum şi un impozit anual calculat în funcţie de gradul de poluare.
POVESTEA PROGRAMULUI RABLA NU A ÎNCEPUT ÎN 2005, atunci când a avut loc prima ediţie, ci la sfârşitul anilor ‘90, atunci când piaţa auto locală era dominată de Dacia, iar în România se vindeau anual mai puţin de 10.000 de maşini de import.
„Ideea a pornit de la Ford - să dăm 1.000 de dolari discount pentru orice maşină veche pe care o aducea clientul în curtea importatorului; suma era mare ca procent la o maşină de 13.000 de mărci. Ideea era bună, dar ce făceam cu maşinile? Statul ar fi trebuit să preia măcar din punct de vedere logistic rablele sau să scutească de la plata TVA maşinile noi„, îşi aminteşte Viorel Niculescu, cel care a condus până în 2005 Romcar, importatorul Ford de la acea vreme.
El a devenit, alături de Constantin Stroe, directorul general de atunci al producătorului local Dacia, un promotor al acestui sistem promovat sub numele de primă de casare. Ideea demarării programului a prins contur abia după anul 2000, dar bani pentru demararea sa s-au găsit doar după ce Călin Popescu-Tăriceanu a devenit premier, el anterior fiind inclusiv preşedinte al Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA). În 2005, primul an când s-a desfăşurat programul, acesta a înregistrat o rată de succes de aproape 100%, la fel ca şi în 2006 şi în 2007.
Anul 2014 va fi ultimul al programului Rabla pe piaţa locală, în condiţiile în care acesta a pierdut mult din eficienţă în ultimii ani, în timp ce vechimea parcului auto naţional a continuat să crească, potrivit membrilor Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA). „Susţinem derularea un
