Simona Gherman şi Anca Măroiu au pierdut în "sferturi", iar vicecampioana olimpică de la Beijing, Ana Maria Brînză, în "optimi"
Anca e pe planşa verde. "Sfertul" cu sud-coreeanca Lam Shin A ţine nervii întinşi încă de la început. Numai tuşe duble pînă la 5-5, cînd asiatica îşi ia avînt şi fuge la 10-7, apoi la 11-8. În colţ, Dan Podeanu îi vorbeşte calm, dar hotărît. Ea dă din cap, încercînd că absoarbă totul. Iar cînd revine faţă în faţă cu adversara, se vede.
Cîştigă teren tuşă cu tuşă, aspiră diferenţa dintre ele şi aşa se trezesc la 14-14. Punctul decisiv, cine îl va obţine? Încă o dată se aprind ambele becuri, roşu şi verde reunite, dar aici nu e ca la tenis, mergem cap la cap pînă se fac două lungimi diferenţă. Nu sîntem Isner şi Mahut pe iarba londoneză, jucînd trei zile. Pornesc iar. Şi sud-coreeanca e cea care împunge prima cu vîrful armei în Anca. S-a terminat.
Dansul becurilor nebune
Simona e pe planşa galbenă. Tot "sferturi". O întîlneşte pe ucraineanca Iana Şemiakina, cea care o învinsese pe Ana Brînză cu un tur în urmă. Şi aici se merge compact, cu cîte un punct avantaj pentru adversară şi Simona recuperînd constant. Apoi, ceva se rupe. Se face 9-5 pentru Şemiakina, campioana europeană de la Legnano porneşte cursa de urmărire şi sapă, sapă, agită arma, punctează.
La 12-12 parcă se simte un pic de aer în jur, la 13-12 pentru româncă bobocul de trandafir al speranţei mijeşte cu tupeu. Dar nu, e ziua emoţiilor. După 13-13 urmează 14-14. Şi? Evident, tuşa decisivă. De trei sau patru ori vin dublele.
Cele două parcă sînt suspendate deasupra unei prăpăstii, dansînd pe sîrmă. Cea care ajunge prima cu bine la margine e ucraineanca.
Se lasă o linişte ciudată în sala S1 de la ExCeL. Ecoul a ceea ce se întîmplase mai devreme reverberează uşor.
Mereu la limită
Ana e pe planşa g
