Lucrul cel mai de mirare si mai „analizabil“, evident in cele citeva interventii din presa privind modificarea Legii Cinematografiei si a Regulamentului concursurilor de proiecte de film, e ca nu se discuta deloc (sau doar in subsidiar) despre necesitatea unei reforme institutionale, despre nevoia (re)construirii institutiei publice autonome si functionale a cinematografiei, distruse in deceniile dictaturii. Cele citeva texte aleatorii, promovate precipitat ca baza de lucru si de discutie pentru noile acte normative, nici nu iau in consideratie acest imperativ primordial.
Ne-am obisnuit, timp de decenii, sa nu luam in calcul sansa unor schimbari structurale si sa rezervam chestiunile nevralgice „forurilor de partid si de stat“, la latitudinea noastra raminind doar „optimizarea“ status quo-ului.
Chiar asa era formulata o invitatie la dezbatere, in Romania libera din 19 ianuarie a.c.: „a propune amendamente menite sa optimizeze un act normativ“, „intr-un proces normal de perfectionare a administrarii uneia dintre cele mai productive arte“ (s.n.).
- Obstructionarea reformei institutionale
Reflexele in cauza n-au fost surprinzatoare in cazul unui intrus in discutie, care ca presedinte/director general al CNC a semnat, in ultimii patru ani, toate actele imputabile din domeniu (Decebal Mitulescu, Romania libera, 2 februarie crt.). Pentru Decebal Mitulescu, unica ratiune a eventualelor modificari ale legii era ca „trebuie imbunatatite prevederile fiscale“. Pina si regulamentul concursului periodic de proiecte de film ar fi doar „perfectibil“, desi acesta a ingaduit deturnarile de fonduri spre productii de lung metraj care au facut din anul cinematografic 2004 unul mai trist decit golul absolut al premierelor din anul 2000. La fel stateau lucrurile in viziunea fostului presedinte al fostului „Colegiu Consultativ al CNC“ (Sergiu Nicolae
