Piti a aruncat bagabonteste de doua ori la perete. In fata a doi amarati, e simplu sa fii mare, aproape obligatoriu. Tricocorii au zburat in V inchis si-au castigat tot ce se putea castiga, 6 din 6, antrenament pentru aripi si vant in coada. Inceput extraordinar menit a inchide gurile tuturor "necredinciosilor", ...mama lor de pagani nerecunoscatori?! Sau propulsie pentru un picaj mortal.
Echipa se naste in permanenta, moare, si-o ia din nou de la capat intr-un ciclu al reincarnarilor in care singura constanta ramane EL si stafful pe care si l-a ales cu atata migala. Vorbele sunt aruncate dintat, bine alese, autoritar, parca prea sarate pentru limba chiar si cand vorbim despre doua victorii. Chibzuiala, nene...ori intuitia ca inca NU...
Isi ridica o intrebare: am facut sau nu bine c-am folosit aceeasi echipa in ambele meciuri? Lobby si Marrrrica s-au accidentat din cauza efortului depus, s-a practicat acelasi joc cu doua echipe halucinant de slabe...4-2-3-1 marota fotbalului romanesc, cheia care poate deschide lacatul celor mai indraznete victorii. Inchidem foarte bine, ne baricadam cand nu e cazul si visam ca vom indoi iataganele ghiaurilor si-i vom matrasi pe holandezi. Macar egal in primele meciuri, ca sa ramanem agatati. Hungurii, mai vechea noastra iubire, la final...ii dregem cu vin rosu.
Ceilalti bagabonti nu pun botu, stiu din experienta ca doua maini norocoase nu te fac mare decat in ochii celor mai mici si mai neexperimentati "jucatori". Naivitatea se cumpara ieftin si-i cel mai usor sa vorbesti in atare conditii despre speranta si optimisme. Mai greu cu ai care gandesc si citesc printre randuri mica poezie scrisa gresit cu litere primare.
Carligele alibi au legatura cu pustimea convocata, dribling "fin" in fata pizmuitorilor care vorbesc despre necesitatea sangelui proaspat in vinele galbene. Zis si facut, pacat ca-n meci joac