Despre Mirel Radoi s-au scris multe si s-au spus multe. Unii il apreciaza pentru ceea ce face in teren, altii pentru cum se poarta in afara lui. Unii il critica pentru intrarile dure, iar altii pentru orgoliul sau iesit din comun.

Mirel Radoi a avut intotdeauna ceva special. Pe teren a aratat ca este FOTBALIST, si nu jucator de fotbal. A driblat nu numai adversarii, ci si ziaristii. Daca altii abia asteptau sa ocupe prima pagina din ziare, el s-a dat mereu la o parte. Nu a iesit in evidenta cu cine stie ce aventuri cu fotomodele si nici cu un numar impresionat de tatuaje.

Intotdeaua a stat in banca sa si s-a dedicat trup si suflet echipelor pentru care a jucat sau joaca, fie ca e vorba de Steaua, echipa nationala sau Al Hilal.

A fost numit durul din vestiarul Stelei si protejatul lui Gigi Becali, dar a demonstrat intotdeauna ca tot ce a reusit a facut-o cu propriile-i forte. Iar, drept dovada, Ghencea il plange astazi. Si asta pentru ca era capitanul echipei, liderul din vestiar si cel care indemna intotdeauna la lupta.

Iar astazi, dupa gestul pe care l-a facut pentru Stefan Sames, nu putem decat sa ne scoatem palaria in fata lui. Ovidiu Ioanitoaia spune ca un asemenea gest nu are nevoie de multe cuvinte. Eu il contrazic. Un asemenea gest merita foarte multe cuvinte. Nu de alta, dar intr-un fotbal batjocorit de cei care il conduc, pus pe plan secund in balanta cu banii, Mirel Radoi aprinde o luminita.

El, un simplu fotbalist, cu mai multi sau mai putin petrodolari. El, si nu conducatorii nostri cei de toate zilele, pentru care banii inseamna doar haine de firma, masini scumpe si vacanta de lux.

Pentru Radoi, 25.000 de dolari au insemnat o sansa pentru Sames. Pentru altii, 25.000 de dolar insemna o sticla de sampanie. Crud, nu?

Despre Mirel Radoi s-au scris multe si s-au spus multe. Unii il apreciaza pentru ceea ce