44 de deţinuţi politici au murit în doar şase luni, între decembrie 1959 şi iunie 1960, în lagărul de muncă de la Periprava. "Ce să spun, că 44 de deţinuţi “au murit că i-am bătut eu”?. Au murit de bătrâneţe", se disculpă cinic, într-un interviu acordat gândul, Ficior Iosif Ion, fostul comandant al puşcăriei comuniste, unde în anii ‘50-‘60 au fost închişi aproape 2.000 de deţinuţi politici. Pus în faţa unor declaraţii ale foştilor deţinuţi, torţionarul şi-aduce aminte brusc de doi morţi, unul împuşcat pentru că ar fi încercat să atace un militar care îl păzea, al doilea - personaj al unei istorii neverosimilă. “În ziua în care a primit decretul de eliberare, s-a împiedicat în drum spre poartă, a căzut cu nasul în nisip şi a murit (...) Erau emoţiile lui, probabil”, spune Ficior. Ne-a primit la interviu cu Biblia pe masă.

Despre gropile comune din jurul închisorii, fostul comandant nu spune nici da, nici nu. ”Dacă săpăm acum, la Periprava, credeţi că găsim o groapă cu schelete?", îl întrebăm noi. "Nu ştiu! Astea sunt nişte lucruri... Dacă dumneavoastră aţi fi în locul meu ce aţi zice?!”, răspunde el.

Ficior spune despre el că a fost un om bun şi nici nu se compară cu Alexandru Vişinescu, fostul comandant de la Râmnicu Sărat pe care l-a şi întâlnit în acea perioadă: "Vişinescu... Manifestările lui se văd şi astăzi. Eu v-am dat cu pumnu` în faţă?"

Ficior zice că nu are niciun mort pe conştiinţă, că nu a lovit şi nu a torturat niciun deţinut, iar zecile de testimoniale le pune pe seama unor simple nemulţumiri.

Drumul către penitenciar

Gândul: Cum era atmosfera în închisorile anilor ‘50, când eraţi şi dumnevoastră comandant?

Ficior Iosif Ion: În anii ’50 nu eram la închisori. Eu am fost numit comandant la Poarta Albă în ’53, în iunie.

Gândul: E o diferenţă, că dumneavoastră văd că încercati să relataţi foarte exact? @N