Profesorul are un palmares impresionant de premii pentru lucrările pe care le-a tradus din franceză în română sau din română în franceză.

A intrat în contact cu viaţa culturală încă din studenţia făcută la Iaşi, când a colaborat cu diverse reviste în care a semnat scurte traduceri literare. În 1975, s-a întors la Botoşani, ca profesor de limba franceză la Grupul Şcolar „Dimitrie Negreanu“, dar şi-a continuat, în paralel, şi activitatea literară.

De-a lungul anilor, a publicat în reviste din ţară precum „Convorbiri Literare“, „Cronica“, „Dacia Literară“, „România Literară“, dar şi din străinătate – „Poésie“ (Paris) sau „Cahier Bleu“ (Troyes). Şi a venit conştiincios la ore, unde le preda elevilor regula lui „si conditionnel“ şi concordanţa timpurilor.

În vizită la Cioran

În timpul regimului comunist, a reuşit să publice un singur volum, în 1988. Din 1992 până în prezent, a publicat aproape 50 de cărţi. Printre ele, şapte titluri de Emil Cioran. De fapt, cea mai mare provocare pentru profesorul Marcu a fost tocmai traducerea în limba maternă a unei părţi importante din opera românului autoexilat în Franţa. Profesorul şi-a dorit mult să-l întâlnească personal, iar în august 1988 a avut şansa rară de a-l vizita la Paris.

„Întâlnirea cu Cioran face parte din mica mea mitologie personală. N-aş spune că l-am înţeles mai bine pentru că am discutat cu el, faţă în faţă, dar întâlnirea aceea a însemnat enorm pentru mine în plan uman“, recunoaşte Emanoil Marcu.

Menţionat în „Istoria literaturii române“

Calitatea muncii sale a fost apreciată în mod repetat, în timp, prin diverse distincţii. A fost nominalizat de mai multe ori pentru Premiul Uniunii Scriitorilor din România şi distins cu acest premiu pentru traducerea romanului „Platforma“, de Michel Houellebecq.

În 2002, a devenit „Chevalier dans l’Ordre des Palmes Académiques“, dist