"Sa faci filme tine de instinct. Nimeni nu l-a invatat pe Picasso cum sa picteze", spunea Dino De Laurentiis intr-un interviu din 2001, anul cand primea, in cadrul galei Oscarurilor, Premiul omagial "Irving Thalberg". Instinctul si intuitia i-au fost de ajuns acestui fiu de proprietar al unei fabrici de paste sa dea lovitura si sa produca peste 600 de filme in Italia si Statele Unite, multe dintre ele memorabile pentru istoria cinematografiei. Dino De Laurentiis a decedat joi, la varsta de 91 de ani.
Instinctul i-a spus tanarului Agostino De Laurentiis, nascut in 8 august 1919 in Torre Annunziata, provincia Napoli ca, daca ramane in oraselul natal, nu va deveni decat un producator de paste. Dar Torre Annunziata i-a dat ideea de a produce si altceva in afara de spaghetti. Pentru ca era pasionat spectator de cinema inca de copil, a vrut sa intre in domeniul filmului.
A plecat la Roma, a studiat intai actoria la Centro Sperimentale di Cinematografia, a fost om bun la toate pe platou, apoi figurant, asistent de regie, asistent de productie. In 1943 a fost trimis in razboi. Avea sa povesteasca mai tarziu ca s-a retras alaturi de alti dezertori, ferindu-se de trupele germane, pana cand trupele aliate au facut ordine in tara. Nu mai avea rabdare. Trebuia sa faca film.
Dino De Laurentiis (isi schimbase numele de Agostino in Dino cand intrase in bransa) a avut sansa de a prinde de la bun inceput aparitia neoralismului si, mai ales, intuitia de a-l sustine. A produs "Orez amar" (1946) al lui Giuseppe De Santis, "La Strada" (1954) si "Noptile Cabiriei" (1956) de Federico Fellini. Adesea a produs impreuna cu Carlo Ponti. Amandoi mici de statura, De Laurentiis si Ponti s-au casatorit cu vedetele planturoase pe care le-au lansat - Silvana Mangano, revelata de "Orez amar" pe cand era doar model, respectiv Sophia Loren.
Ambele mariaje au
